Am avut un vis tare ciudat. Printre putinele pe care le-am
retinut si despre care m-am gandit sa scriu. Un vis despre o casa. Casa
bunicilor, atat cat mi-o mai amintesc, cu aleea lunga si ingusta de-a lungul
casei si anexelor. Intr-o noapte in care o asteptam pe Ileana sa facem poze,
probabil pentru ca tocmai vorbisem despre case si locuri de pozat.
Am intrat in curte si am vazut usa deschisa. Noapte neagra
si liniste asurzitoare. M-am speriat vazand o silueta prin usa deschisa, moment
in care am luat de pe masa din curte singurele doua pahare de vin ( pe care le
am in casa) si le-am spart, in ideea de a le folosi ca arme. Am inceput sa ma
agit nervos si sa strig la cel care disparuse in intuneric. Speriat de amenintarile
mele si de cele doua foste pahare de vin alb a iesit , intr-un tarziu, cu
mainile ridicate.
Hotul era blond si avea o expresie nebuna. Radea in coltul
in care il prinsesem si ma implora sa-l eliberez. L-am lasat sa plece numai
dupa ce l-am ranit usor si i-am facut o poza cu telefonul mobil. Inainte sa
fuga mi-a soptit despre vocea minunata a Ilenei, in copilarie. Cealalta Ileana.
Dintr-o data, pe strada pietruita, multa lumina si agitatie.
Am sunat la politie. Apoi m-a sunat Clara. Apoi m-a sunat o colega sa-mi
povesteasca nu stiu ce intmplare. Eram calma si nedumerita si nu aveam curaj sa
intru in casa.
In cateva minute au venit ei. Nu erau imbracati in politisti
si aratau ca in filmele americane. In civil, dotati cu arme si cagule. Le-am
explicat ce se intamplase si le-am aratat fotografia supraexpusa ( in miez de
noapte) cu ranjetul acela nebun. Au inceput sa se agite prin curte si la un
moment dat unul dintre ei m-a chemat sa privesc spre un anumit loc. Am privit
atent si am vazut o camera de supraveghere prinsa intr-un copac. In clipa aceea
mi s-au inmuiat picioarele. Mi s-a facut atat de rau incat m-am topit in
bratele detectivului cu ochelari de soare. Am inceput sa tremur atat de rau
incat am cazut.
Apoi m-am trezit. M-am trezit tremurand si plangand. Nu mi-e
frica de intuneric dar noaptea trecuta mi-a fost. Mi-am strans genunchii la
piept si am incetat sa respir. Mi-era teama sa ma misc chiar si un milimetru.
Am incercat sa ma gandesc la alte case, la prieteni, la campuri cu flori si
lumina multa.
De dimineata m-am trezit ca sa verific daca paharele de vin
sunt la locul lor si daca usa e incuiata. Am si acum in minte imaginea hotului
blond si parca inca imi mai tremura picioarele.
Un vis ciudat despre o casa. Casa bunicilor, pe care cu greu
mi-o mai amintesc.
