Poezie de seara

Totul se sfarseste inainte de a incepe
Sapand la radacina vietii,
Raman mereu senina si goala de traire
Visand iubire

Mediocritate

Mi-am tinut pentru o clipa respiratia
Te teama sa nu pierd
Furtuna de iubire

Sa nu uiti niciodata
Cum e sa zbori!

istorii prafuite

Fizica.

Clasa a VI-a.  Sunt la tabla si incerc sa descurc o problema care necesita aplicarea unor formule straine mie. Ma abandonez privirii taioase a profesorului meu si imi declar nestiinta in fata tuturor. In urmatoarea clipa, dezastrul capata forme tragitce, lasand o gaura de cap in tabla din sticla groasa si o suvita din putinu-mi par in mana dascalului meu. Fug din acest moment de volume, de Arhimede si de E=mc2 .

Liste (ne)fericite!

1.Cald

2.Pantofi mov

3.O traducere in limba romana a Clarissei Pinkola Estes

4.Plimbare prin targul de vechituri

5.Placinta cu mere si scortisoara

Intre empatie, egoism si nepasare

Capacitatea de a rezona cu emotiile celuilalt, de a simti problema celuilalt este asadar o calitate sau un defect? In timp ce unii spun ca a vedea o suferinta dincolo de o masca, este un dar , altii sustin ca empatia provoaca la randul ei suferinta, pentru ca un om capabil ofere compasiune si confort psihologic seamanului sau, se incarca cu atat de multa emotie incat se consuma ca om, absoarbe emotii iar o parte din acestea raman asupra empaticului.

Circ

Am obosit.

Pasesc nesigura pe sarma, cu pasi timizi,

Incercand sa-mi pastrez echilibrul

Privesc cu teama catre nesfarsitul din fata

Si  inchid ochii.

Cad.

Ochi imensi ma privesc cu un ranjet sublim

Cautand sa-mi fure aripile

Glasurile lor imi zdruncina linistea

Si ma fac sa zbor

Sunt de vanzare!

Cand eram copil si topaiam ca un iepuras pe ulita neasfaltata pe care locuia bunicul meu, ma jucam linistita cu copiii din vecini si tratam scorburile copacilor cu alifie din namol si frunze de vita-de-vie, pregatindu-ma sa devin peste ani, medic. Injectam papusile cu sifon si din carpele de bucatarie ale bunicii imi fabricam pansamente pentru catel, care niciodata nu era fericit sa-si vada coada prinsa in atele si pansata in cel mai barbar mod. 

Filosofia curului

De dimineata am dat nas in nas cu un cur. Si nu orice fund, ci al fostului premier Boc. E ca si cum as spune ca m-am trezit cu nasu’n cur. Un articol cu un titlu simbolic, trona pe wall-ul meu, starnindu-mi curiozitatea vizavi de aceasta parte intima a corpului uman, cand ridicata la rang de arta, cand ridiculizata. De data aceasta, respectivul posterior se afla intr-un ziar serios, pe un website la fel de serios si vorbea despre decadenta emisiunilor tv in care isi facuse aparitia dosul domnului premier, surprins inca o data descoperit. 

Vis

Am plecat pe un drum pe care m-am ratacit

Si  pasii inapoi mi-au fost acoperiti de umbra,

Talpile mele au desenat un cerc in care,

M-am adapostit de soare si oameni

Am asteptat o vreme privind cu nepasare

Limbile ceasului alergand haotic catre nicaieri

Si apoi am sfaramat intre degete timpul

Si am ascuns sub un desis clipele

Flautul fermecat

O jună îndrăzneaţă se-apropie semeaţă

Şi se prezintă sobru ca să vadă şi orbu

Cum poate ea micuţa ca să se dea uţa

Peste eroii care, se-aşeaza la picioare

Despre adevar

Bate. Bum…. Bum, bumbumbum. Uneori mai incet, alteori atat de repede incat simt ca pieptul meu se rupe si ea vrea a fuga din mine. Reusesc s-o pacalesc, s-o mint cu o pastila. O amagesc cu un surogat, fara sa indepartez cauza, si ea se lasa pacalita.  Dupa un timp, ma avertizeaza iar ca s-a trezit si ca are dreptul sa se revolte atata vreme cat eu incerc s-o trag pe sfoara.  

Caldura de iarna

Linistea de plumb imi striveste nepasatoare gandul

Lasadu-mi doar loc pentru o gura de aer

Otravit

Cu pleoapele inchise  privesc printre stele

Campul cu flori verzi

Dincolo de lumina un stol de corbi albi

Smulg neobrazati dintr-un les

Ochii

Palmele mele mangaie bland

O inima rece

Ma joc cu cuvintele pana cand le pierd

Si caut grabita  sa gasesc din nou

Litere

Am curaj si ma tem sa le scriu

Pentru chipuri si suflete.

Chirias in propria ta viata

M-a lovit cumva ideea asta de ceva timp si trebuie sa vorbesc despre ea, sperand ca voi gasi si raspunsuri. Suntem oare cu adevarat proprietarii vietii noastre sau doar eterni chiriasi siliti sa ne platim trairea unui stapan mai puterninc si mult mai riguros?

Si totusi exista oameni care sunt proprietarii vietii lor si oameni care sunt doar chiriasi ai existentei.Ce ii diferentiaza pe unii si pe altii este, evident, banul. Suntem la fel de saraci sau bogati in suflet la fel cum suntem si in realitate. 

Constient, subconstient, subliminal

Un cunoscut m-a intrebat cu ceva vreme in urma despre cuvantul “subliminal” .  Fie pentru ca dictionarele accesate nu erau aduse la zi sau erau doar niste dictionare online pe care nu ne putem baza intotdeauna, definitia nu era clar formulata.

Cum nu ma pricem deloc la psihologie, voi incerca sa vorbesc despre subliminal, constient si subconstient asa cum inteleg eu.

OUR BABY

present perfect vs past simple

Timpurile astea imi dau mare bataie de cap. Cu multi dintre elevii mei nu reusesc sa o scot la capat. Pur si simplu invata mecanic niste lucruri si nu reusesc sa faca legaturi si nu reusesc sa “priveasca actiunea” situata pe o axa a timpului.   Asa ca m-am gandit sa vorbesc putin despre doua dintre acestea, sa desenez despre actiuni si sa incerc sa explic mai pe intelesul celor mici.

Despre lene, ignoranta si civism

Vine ninsoarea. Codul portocaliu a intrat in vigoare si in sfarsit televiziunile au inca 3 zile de material pentru stiri.  

Atitudinea pe care o afiseaza  prezentatorii tv este una dramatica, , stirile nu ne mai informeaza ci ne panicheaza, ne sperie. Cat ghinion pe tara noastra, ca in secolul vitezei si al tehnologiilor uluitoare, sa se procopseasca cu o saptamana-doua de iarna grea.  Inchidem drumuri, chemam tancurile, in timp ce 

Prin sine spre altii!

Cei mai multi dintre noi am fost indragostiti. Ne-am imaginat la un moment dat ca baiatul cu ochi albastri pe care il urmaream tacute de la geamul camerei, este acel baiat care iti va aduce flori, iti va deschide portiera si va fi mereu atent la spusele tale. Ca mai tarziu veti deveni o familie, ca veti construi o casa, ca veti avea un copil si veti muri intr-un final spunand povesti nepotilor.  Insa descoperi cu mult inainte de acest final ca baiatul cu ochi albastri are de fapt ochi negri, ca nu ti-a adus niciodata flori pentru ca pur si simplu nu e  stilul lui, ca de fapt nu-si doreste un copil ci isi doreste o masina. Si relatia devine un chin, in care fiecare incearca sa-i reproseze celuilalt ce greseste. Realitate e ca , niciunul dintre ei nu priveste decat printr-o ceata densa la ceea ce celalalt reprezinta. Nu reusesc sa se inteleaga unul pe celalalt pentru ca sunt prea preocupati de propriile proiectii asupra celuilalt.

painea noastra cea de toate zilele

Trebuie sa scriu si astazi despre ceva. Scrisul e singurul  lucru care mai reprezinta o dovada a existentei mele in contextul inghetat in care imi rostogolesc trupul greu. Macar pe scriitura mea pot sa-mi pun numele, pot sa fiu proprietarul propriilor mele ganduri, atunci cand viata si tara asta ma deposedeaza de tot ce am simtit la un moment dat ca imi apartine. 

In pat cu dusmanul

Suntem  foarte apropiati in ultima vreme. Mi-a devenit partener de discutie si cred ca in urmatoarea perioada ne vom apropia  si mai mult. Eu simt nevoia unui partener iar el simte nevoia sa ma manipuleze si eu sunt singura care il lasa sa faca asta. Ne trezim dimineata impreuna, ne bem cafeaua si ma pune la curent cu ultimile noutati si cu ce s-a intamplat peste noapte ( el adoarme mult mai tarziu decat mine).  Il privesc curioasa, desi sunt destul de sceptica in privinta declaratiilor pe care mi le face, ii zambesc prefacut si il aprob sau il dezaprob tacut pentru ca de multe ori n-are urechi sa ma asculte. Ii place sa vorbeasca, sa decida, sa arate cat de multe stie, sa-si expuna opiniile si rareori interactioneaza cu cei din jur, respectiv cu mine.E o relatie de genul “taci cand vorbesc eu” sau “tu trebuie sa ma asculti pentru ca eu stiu mai bine”

Despre "bine"

-Esti bine? ( Te intreb din pura ipocrizie pentru ca de fapt nu imi pasa dar o forma de educatie primara ma indeamna sa-ti pun aceasta intrebare).

-Sunt bine. ( Nu sunt bine, dar iti raspund  asa pentru ca sunt la fel de ipocrit si nu vreau sa-ti arat ca imi pasa ca tie nu-ti pasa.

-Ma bucur pentru tine ( Chiar daca nu te cred, ma prefac ca te cred si rasuflu usurat ca nu trebuie sa ma arat empatic )

Ipocrizia. Distanta dintre tine – si tine insuti!

Gol

Visele urate s-au transformat in realitate.. De data aceasta am alergat confuza printre lacrimi si intrebari fara raspuns incercand sa-mi depasesc slabiciunile. N-am reusit, cum nu voi reusi niciodata in fatza unui adversar atat de puternic ca al meu. Raul fizic si raul psihic mi-au demolat iarasi toate teoriile cu privire la fericire si la cat de usor este ea de obtinut.

pagini rupte dintr-o agenda

De de oare tot chinul acesta de a purta asupra-mi cuvinte? De ce efortul epuizant de a le cauta, de a le cerceta si de ale da o forma finala, spre bucuria sau nefericirea cui?

Le simt. Uneori sunt ca o ploaie rece ce te trezeste la realitate si iti da energie, alteori ca o toropeala minunata, un postludiu de ganduri si simturi.  In oricare dintre situatii, cuvintele ma stapanesc in final desi, de fiecare data, imi arog dreptul de printesa in imparatia cuvintelor.

In memoriam Anca

Am uitat sa ma bucur de viata si intr-o zi, viata a plecat de langa mine. Am uitat sa spun te iubesc, si intr-o zi n-a mai existat iubire . Am uitat ca totul are un sfarsit. Am uitat ca sfarsitul nu anunta cand vine. Mi-ai parut intotdeauna prea firava pentru o lume atat de brutala. Prea trista, prea sensibila, prea frumoasa si prea timida . Tenul tau inchis, nu reusea niciodata sa ascunda sfiala si te trada mereu cu un rosu indraznet . N-ai pasit niciodata cu greutate iar urma pasilor tai s-a risipit sub greutatea zapezii de februarie. Glasul tau stins s-a risipit sub vantul ascutit al unei ierni tarzii ce nu-si mai gaseste sfarsitul. N-ai lasat in urma ta nimic si totusi ai lasat urme. Temele tale au ramas nefacute, visele tale neimplinite , sperantele tale s-au spulberat. Nu pot sa-mi amintesc de tine si totusi nu pot sa te uit. Cineva a avut nevoie de tine acolo, mai mult decat aici si n-ai mai vrut sa astepti, fugind fara sa stii, cu o bucatica din fiecare. Sa crezi tu c-o sa te uitam!!

Poezie fara poezie

I finally hate you and it’s growing fast

I’ve  got the courage to leave things in the past

It’s not because I no longer love you

It’s because of the hell I’ve  just been through

Caldura, ger si gaz!

Cred ca in lunga mea existenta nu m-am luptat atat de mult cu frigul ca in ultimile zile. Tot ce imi amintesc  e ca in copilarie, am suferit din cauza incaltamintei nepotrivite, de mult prea proasta calitate, care nu-mi incalzea niciodata talpile. Dar asta s-a rezolvat intre timp, cu o pereche de ghete Keen  pentru care o sa-i multumesc pe veci bunei mele prietene, Claudia.