Jurnal de calatorie ziua 0

Facut bagaje. Scos frigider din priza, inchis apa si gazele.

Asa incepe prima mea zi de calatorie catre tara tuturor posibilitatilor .... altora. Oricate incurajari as fi primit, parca tot plec asa, cu inima indoita si chiar intreita de emotie, intristare, confuzie. Parca ar pleca asa, doar jumatate din mine.
Mai am cateva ore pana la ora 0. Cu o geanta made in China si cu una made in Italy, ma mai uit inca o data grabita peste lista cu necesarul pentru calatorie si sper sa nu fi uitat nimic: pasaport, asigurare, si ceva banuti de buzunar. Salariul meu pe aproape un an pentru o distractie de 3 saptamani pe meleaguri indepartate.

Nu am chef azi... dar sper ca de maine sa invat in fiecare zi cate putin din optimismul american. Cine stie, poate ma intorc cu o noua viziune asupra-mi si asupra vietii. Nu pot decat sa sper.

Ne vedem maine... sper, la Paris, in avionul spre America.

“Sometimes ignorance is bliss”

Mi s-a parut intotdeauna ca ignoranta este pentru oameni ingoranti, pentru cei “saraci cu duhul” si pentru turmele de oi care se ghideaza in viata dupa mirosul ierbii proaspete.  Credeam ca a nu-ti pasa de ceea ce se intampla in jurul tau este o dovada de nesimtire, de prostie si de badaranie.  Imi imaginam ca oamenii care pun intrebari tampite sunt ignoranti pentru ca nu-i duce capul sa isi depaseasca conditia si sa incerce sa “cerceteze”.  

Lectia de politica

Rar primesc altceva in cutia postala in afara de facturile lunare, pe care nu prea am cum sa le evit. Insa, odata cu inceperea campaniei electorale, candidatii la primaria minunatului meu oras imi promit cate in luna si in stele fiecare fiind castigator in sondaje.  De regula, fluturasii, brosurile, ziarele, ajung imediat la cosul de gunoi. Nu din ignoranta, ci din saturatie.. M-am saturat de bataia asta pentru ciolan, pentru osul golit de carne, pe care “leii” l-au curatat cu ceva vreme in urma si acum se bat pe el hienele. Nu mai vreau sa aud promisiuni electorale,  degete acuzatoare, “eu iti dau lumina”, “eu iti dau ce ti-am dat si pana acum”  etc.  
 Sloganuri penibile, cadouri electorale de tot rasul, batalii de cuvinte, zvoneri si raspandaci.. etc. 

Tacand eu spun...

Exista acum manuale de comunicare, carti care te invata cum sa le vorbesti celorlalti si chiar diplome care iti atesta calitatea de bun comunicator.  Si totusi, tacerea este si ea un mod de  a spune atat de multe.

Taci pentru ca ti-e rusine sa recunosti, sa acuzi sau pur si simplu pentru ca nu iti pasa.  Cu capul plecat si urechile astupate, taci si iti croiesti drum prin tacere catre un obiectiv bine stabilit. Taci pentru ca nu ai argumente in comunicare si pentru ca nu stii cum sa ti le sustii. Sau pur si simplu taci pentru ca esti atat de ignorant incat vorbele iti trec pe langa ureche fara a le asculta pret de o clipa, iar tot ce conteaza e clipa ta.

creature-full life

De ceva vreme, simtindu-mi singuratatea, in viata mea au aparut doua creaturi care nu neaparat ca imi umplu existenta cu prezenta lor, cat mai degraba mi-o deranjeaza. Cum-necum, s-au “vorbit” intre ele si fac cu schimbul de serviciu. Una lucreaza in tura de noapte, nelasandu-mi linistea in pace, amintindu-mi parca, de faptul ca ba dorm prea devreme, ba prea tarziu , fie vine pur si simplu sa-si ia tributul. Se hraneste din mine!! Gaza asta mica si cu tupeu de monstru, ma ataca cu atata agilitatea in fiecare noapte  hotarata sa fie de fiecare data, buturuga mica care rastoarna carul mare. 

Cum pot oare oamenii sa traiasca atatea iluzii?

batalia verbelor

Ce ne defineste ca oameni in ziua de azi? A fi sau a avea? 

Lupta noastra cu existenta fiecarei zile se invarte oare intre a ne construi fiinta  astfel incat intr-o zi sa putem spune eu SUNT…. iar numele nostru sa aiba ecou sau alergam prin viata cu un sac in care sa aruncam avutii pe care sa le ducem in spinare pana cand nu le mai putem …duce?

Avem pentru ca suntem sau suntem pentru ca avem?

Sunete de primavara

Astept grabita

Ca ultima suvita de par alb sa-mi lumineze chipul

A tinerete.

Zambesc pacalita de vreme

Umbre

Flori uscate si fum de tigara. 

Un pas in trecut

Lumina si umbre ce mangaie bland

Un suflet

Conversatie

Suna telefonul

La capatul celalat imi raspunde… nimeni

Am asurzit

De atata tacere

Cand ti-o fi dor

Sa faci cale intoarsa

Si sa ma cauti acolo

Unde n-am fost  niciodata

Inca o zi

Daca ar fi sa-mi evaluez zilele folosind culori, ziua de azi ar fi una cenusie.  A avut culoarea scrumului de tigara, in care mai scapa cate o nuanta de alb. Insa, in mare parte au fost nuante de gri inchis spre negru. Desi trista, desi te imbie la somn, nuanta asta poate fi baza multor creatii inspirate. 

Trecere

O linie subţire îmi şerpuieşte pe chip
Făcînd loc lacrimilor să curgă
Cu fiecare zi ele sapă mai adînc
Pentru valul uriaş ce o să vină

Ochii nu  mai văd de demult
Lumina care-i făcea să rîdă
Ei privesc undeva către nicăieri
Pierzîndu-se într-o privire confuză

In cine sau in ce crezi?

M-am apucat sa caut o definitie a credintei si am descoperit cu uimire ca exista mai multe sensuri si directii de interpretare. Una din ele are de-a face cu calcului probabilitatilor, ce analiza imi fac eu vizavi de un obiect, persoana sau eveniment. Pe scurt “ghicesc” sau “estimez” in urma unui calcul, cum se va desfasura un eveniment bine determinat!! Sau, in functie de cat de mult imi doresc o anumita finalitate,  eu aleg o anumita atitudine pozitiva sau negativa in privinta evenimentului respectiv.

Diva de carton

Ea. Inalta, anorexica, cu bucle blonde sau brune care-i mangaie umerii prea bronzati. Buzele ei acopera o mare parte din fata-i ascunsa sub un strat gros de fond de ten ce  ascunde trecerea noptilor prin cluburi.  Are unghii false, construite din mult gel si uscate la lampa cu ultraviolete. Dar… sunt frumoase si pot crea barbatilor senzatii “reale”.  

Despre schimbare

Pentru ca tocmai am citit ceva despre schimbare, mi-am pus intrebarea cat de mult se schimba oamenii sau daca se schimba cu adevarat?  Exista acea schimbare care ne duce acolo unde ne “programam” sa ajungem la un moment?

I'm dancing in the rain!!

Azi am primit cadoul meu de 8 martie. Tocmai de la cine nu ma asteptam. Si tocmai cand nu mai asteptam.

Cine e?

Pai  copilul mereu distrat, naiv si ametit de tinerete care traieste asa cum mi-as fi dorit si eu sa fiu in momentele astea. Floating!!!

nightmare

The moment I lay my head on the pillow

I start dreaming sorrow and hollow I dream

It’s always the knock on the door like a deathblow

That hurts me so badly and then makes me scream

Rime amestecate

Adînc îmi ascund cuvintele goale
Şi le înghit ca pe nişte pilule amare
Ajutîndu-te să supravieţuieşti
În tăcerea ce azi e regină

Renascand

Ma descompun in fragmente firave,  coplesita de timp, de oboseala si de tot. Stii bine domnule, ca o sa renasc si o sa ma scutur si o sa ma ridic pana la cer si o sa brazdez vazduhul cu aripile mele puternice. N-o sa ma las si o sa iubesc oamenii si oamenii ma vor iubi.  Cine altcineva mai are puterea de a intelege, de a iubi, de a munci, de a se ridica  de fiecare data , daca nu eu? 

Ce-mi doresc de 8 martie!

Nu stiu, in general femeile isi doresc bijuterii sau haine de blana, un bilet la striptease sau un buchet mare de trandafiri rosii. O masina legata cu funda rosie ( recunosc, mult timp am avut si eu fantezia asta si chiar daca nu mi-o va darui cineva , stiu ca intr-o zi mi-o voi darui singura), o noapte de vis, o calatorie la Paris sau mai nou, la Dubai.

Mie

Imi promit ca voi invata sa manuiesc o bormasina
ca voi sti sa aleg un diblu de rigips 
ca-mi voi construi din nimic o viata,
Promit sa daruiesc si sa nu ma doara
Si imi promit mai mult TIMP! 

Tie

O lentila prin care oamenii oamenii sa te vada asa cum te vad eu.

O oglinda fermecata care sa te minta.

O viata, ca-ti este suficient sa inveti ca atunci cand asculti, poti sa auzi!

Puterea de a cere iertare si curajul de a darui tot, fara... a cere!

Caldura in privire ca sa te incalzesti primind!

Pierdut colt de liniste. Gasitorului recompensa!

 Arunc cheile pe farfuria de bambus in care zac facturile care, luna asta, mi-au mancat jumatate din salariu.  Pe coltul din stanga al canapelei din piele, imi asez sacosa cu carti, pentru ca maine o iau iar cu mine si nu vreau sa uit nimic. De aceea scot din ea doar ce imi trebuie. 

cel mai mare regret

Daca as muri maine, as regreta oamenii care sunt acum in jurul meu. Oamenii care nu te parasesc atunci cand nici macar tu nu te mai iubesti. Oamenii care te fac sa zambesti chiar si atunci cand din tine se scurge si ultimul strop de viata. Oamenii care te vad frumos atunci cand oglinda ta e mata si oameni care te asculta atunci cand gura ta e inchisa.

Daca as muri maine mi-ar fi dor de ei pentru ca palmele lor mi-au sters lacrimile iar  inimile lor  mi-au mangaiat sufletul. Mi-ar fi dor de "alo, ai mancat azi?" ,de telefonul tarziu in noapte, de binecuvantari, de plimbarile printre ruine si de gandurile lor bune.

Multumesc

Un strop de speranta intr-o raza de soare

Cazand printre ruini ce se farama in secunde

Se opreste pe-un zid de caramida si dispare

Cand timpul ne anunta si incet se-ascunde

Oameni ce pleaca si oameni ce vin

In momente in care ceva inca doare

Oameni ce cred si oameni ce lin,

Iti aseaza pe chip ceva ce nu moare

Poezie de seara

Totul se sfarseste inainte de a incepe
Sapand la radacina vietii,
Raman mereu senina si goala de traire
Visand iubire

Mediocritate

Mi-am tinut pentru o clipa respiratia
Te teama sa nu pierd
Furtuna de iubire

Sa nu uiti niciodata
Cum e sa zbori!

istorii prafuite

Fizica.

Clasa a VI-a.  Sunt la tabla si incerc sa descurc o problema care necesita aplicarea unor formule straine mie. Ma abandonez privirii taioase a profesorului meu si imi declar nestiinta in fata tuturor. In urmatoarea clipa, dezastrul capata forme tragitce, lasand o gaura de cap in tabla din sticla groasa si o suvita din putinu-mi par in mana dascalului meu. Fug din acest moment de volume, de Arhimede si de E=mc2 .

Liste (ne)fericite!

1.Cald

2.Pantofi mov

3.O traducere in limba romana a Clarissei Pinkola Estes

4.Plimbare prin targul de vechituri

5.Placinta cu mere si scortisoara

Intre empatie, egoism si nepasare

Capacitatea de a rezona cu emotiile celuilalt, de a simti problema celuilalt este asadar o calitate sau un defect? In timp ce unii spun ca a vedea o suferinta dincolo de o masca, este un dar , altii sustin ca empatia provoaca la randul ei suferinta, pentru ca un om capabil ofere compasiune si confort psihologic seamanului sau, se incarca cu atat de multa emotie incat se consuma ca om, absoarbe emotii iar o parte din acestea raman asupra empaticului.

Circ

Am obosit.

Pasesc nesigura pe sarma, cu pasi timizi,

Incercand sa-mi pastrez echilibrul

Privesc cu teama catre nesfarsitul din fata

Si  inchid ochii.

Cad.

Ochi imensi ma privesc cu un ranjet sublim

Cautand sa-mi fure aripile

Glasurile lor imi zdruncina linistea

Si ma fac sa zbor

Sunt de vanzare!

Cand eram copil si topaiam ca un iepuras pe ulita neasfaltata pe care locuia bunicul meu, ma jucam linistita cu copiii din vecini si tratam scorburile copacilor cu alifie din namol si frunze de vita-de-vie, pregatindu-ma sa devin peste ani, medic. Injectam papusile cu sifon si din carpele de bucatarie ale bunicii imi fabricam pansamente pentru catel, care niciodata nu era fericit sa-si vada coada prinsa in atele si pansata in cel mai barbar mod. 

Filosofia curului

De dimineata am dat nas in nas cu un cur. Si nu orice fund, ci al fostului premier Boc. E ca si cum as spune ca m-am trezit cu nasu’n cur. Un articol cu un titlu simbolic, trona pe wall-ul meu, starnindu-mi curiozitatea vizavi de aceasta parte intima a corpului uman, cand ridicata la rang de arta, cand ridiculizata. De data aceasta, respectivul posterior se afla intr-un ziar serios, pe un website la fel de serios si vorbea despre decadenta emisiunilor tv in care isi facuse aparitia dosul domnului premier, surprins inca o data descoperit. 

Vis

Am plecat pe un drum pe care m-am ratacit

Si  pasii inapoi mi-au fost acoperiti de umbra,

Talpile mele au desenat un cerc in care,

M-am adapostit de soare si oameni

Am asteptat o vreme privind cu nepasare

Limbile ceasului alergand haotic catre nicaieri

Si apoi am sfaramat intre degete timpul

Si am ascuns sub un desis clipele

Flautul fermecat

O jună îndrăzneaţă se-apropie semeaţă

Şi se prezintă sobru ca să vadă şi orbu

Cum poate ea micuţa ca să se dea uţa

Peste eroii care, se-aşeaza la picioare

Despre adevar

Bate. Bum…. Bum, bumbumbum. Uneori mai incet, alteori atat de repede incat simt ca pieptul meu se rupe si ea vrea a fuga din mine. Reusesc s-o pacalesc, s-o mint cu o pastila. O amagesc cu un surogat, fara sa indepartez cauza, si ea se lasa pacalita.  Dupa un timp, ma avertizeaza iar ca s-a trezit si ca are dreptul sa se revolte atata vreme cat eu incerc s-o trag pe sfoara.  

Caldura de iarna

Linistea de plumb imi striveste nepasatoare gandul

Lasadu-mi doar loc pentru o gura de aer

Otravit

Cu pleoapele inchise  privesc printre stele

Campul cu flori verzi

Dincolo de lumina un stol de corbi albi

Smulg neobrazati dintr-un les

Ochii

Palmele mele mangaie bland

O inima rece

Ma joc cu cuvintele pana cand le pierd

Si caut grabita  sa gasesc din nou

Litere

Am curaj si ma tem sa le scriu

Pentru chipuri si suflete.