In pat cu dusmanul

Suntem  foarte apropiati in ultima vreme. Mi-a devenit partener de discutie si cred ca in urmatoarea perioada ne vom apropia  si mai mult. Eu simt nevoia unui partener iar el simte nevoia sa ma manipuleze si eu sunt singura care il lasa sa faca asta. Ne trezim dimineata impreuna, ne bem cafeaua si ma pune la curent cu ultimile noutati si cu ce s-a intamplat peste noapte ( el adoarme mult mai tarziu decat mine).  Il privesc curioasa, desi sunt destul de sceptica in privinta declaratiilor pe care mi le face, ii zambesc prefacut si il aprob sau il dezaprob tacut pentru ca de multe ori n-are urechi sa ma asculte. Ii place sa vorbeasca, sa decida, sa arate cat de multe stie, sa-si expuna opiniile si rareori interactioneaza cu cei din jur, respectiv cu mine.E o relatie de genul “taci cand vorbesc eu” sau “tu trebuie sa ma asculti pentru ca eu stiu mai bine”

Dar eu il accept si il iubesc asa cum este, rece, fatarnic si de multe ori exagerat in comportament. Se lauda cu cate stie, cu importanta lui, cu bogatia lui si cu puterea lui de decizie. Nu de multe ori imi spune ca daca nu-mi convine pot sa plec, sa-i intorc spatele si sa-l las. Zice ca nimic nu ma obliga sa stau langa el si atata vreme cat suntem impreuna trebuie sa-l accept asa cum este cu ceea ce poate el sa-mi ofere.. sau nu. Extrem de inflexibil, imi tine mereu aceleasi discursuri, aceleasi idei, aceleasi probleme si aceleasi lucruri repetate la nesfarsit. Nu-l intereseaza decat sa fie in centrul atentiei, nu-l intereseaza decat ca viata lui sa fie buna, sa reziste pe piata, sa aiba un viitor, sa se dezvolte  si sa cunoasca cat mai multi oameni.

Se lauda cu trecutul, cu arhiva lui de femei, cu aventurile lui peste tot, cu oamenii importanti pe care-i cunoaste si in compania carora isi petrece timpul. Pentru ca are bani, reuseste intotdeauna sa fie prezent peste tot si ravneste intotdeauna la tot ce inseamna senzatie. Nu-l intereseaza ca viata pe care o duce si pe care o afiseaza e de multe ori de cea mai proasta calitate, dar asta cere poporul nu? Nu e atent la ceea ce imi doresc eu pentru ca eu nu contez, conteaza doar rating-ul lui. Trebuie ca toata lumea sa vorbeasca despre el, despre cat de important este si cum toata lumea isi doreste sa fie in compania lui. E un cuceritor! Mai arunca din cand in cand cate o lacrima, mai canta un cantec de dor sau te pacaleste cu o falsa reclama.

De cate ori incerc sa port o conversatie, la capatul celalalt parca nu e nimeni. Ori nu mai este timp, ori intrebarile mele raman fara raspuns. Dar, atunci cand el deschide gura, are pretentia ca eu sa-l ascult. In liniste, fara sa pot comenta, fara sa ma pot exprima, decat poate in gand.

Sunt victima unei relatii abuzive si totusi n-am curaj sa spun nimanui cat de mult rau imi face. De fiecare data sper ca maine va fi mai bine, ca maine imi va darui si mie macar o secunda din timpul pe care i-l ofer eu. As vrea sa ma asculte si pe mine, sa ma vada si pe mine chiar daca nu sunt atat de glamorous asa cum sunt cei in compania carora isi petrece timpul. Oamenii aceia vin si pleaca dar eu, eu raman mereu aici, mereu fidela, mereu atenta sa-l ascult, suficient de increzatoare in munca lui. Dar nu pot sa-i fac mereu pe plac. Nu pot sa fiu de accord cu tot ce face el, cu tot ce zice el, nu pot sa-mi placa mereu oamenii cu care el interactioneaza si nu pot sa ascult la nesfarsit mizeriile celor de langa el. Nu pot sa fiu ipocrita.

Cu toate astea il iubesc. Si o sa-l iubesc mereu pentru ca am invatat sa nu-mi pierd speranta si stiu ca intr-o zi se va schimba. Stiu ca intr-o zi imi va oferi tot ce imi voi dori eu si ca imi va face placere sa fiu in compania lui. Si stiu ca,  la batranete voi muri alaturi de el,….. TELEVIZORUL meu!!