Viata mea e un fel de puzzle pe care nu reusesc cu nici un chip sa-l descifrez. Ma incurc in detalii inutile si ma
impiedic de probleme banale, traiesc adevarate drame existentiale care, pentru altii, ar fi doar comedii savuroase. Pe o scena mica, sub un décor obscur, imi joc tragi- comedia vietii fara public.
impiedic de probleme banale, traiesc adevarate drame existentiale care, pentru altii, ar fi doar comedii savuroase. Pe o scena mica, sub un décor obscur, imi joc tragi- comedia vietii fara public.
Ce ne impinge la existenta? De ce continuam a trage la jugul sortii zi de zi, clipa de clipa, intr-o acceptare totala a tot ce ni se intampla?
