Am intrat cu teama s-o privesc. Stiam ca suferinta i se va
citi pe chip si ca ma va durea fiecare atingere a ei. Am deschis ochii si am
privit-o. Zacea acolo murdara, imobilizata si dezbracata pe jumatate. Sangera
abundent si prin rana deschisa aproape ca i se scursese jumatate de viata. Privirea
ii era pierduta sub pleoape obosite si cazute. Lumina din ochi, care candva
strabatea noptile, ii disparuse complet sub o ceata groasa si trista.
Trupul ei gol mai amintea pe ici pe colo de tinerete, dar
urme adanci ii strabateau liniile vietii disparand acum sub cute si riduri
profunde. Sleita de puteri, se abandonase in maini murdare care ii violau acum trupul
inert. Maini, care nestiind sa o mangaie ii provocau dureri chinuitoare. Maini,
care incercau s-o minta ca totul va fi bine si ca asta este pedeapsa varstei
ei. Nu mai e frumoasa, nu mai are energia si puterea de odinioara, e doar o
batrana chinuita de boli, care nu mai are loc printre oameni. Nu mai e o doamna
eleganta si bogata, nu mai are stralucire, nu mai vorbeste cu tarie si nu se
mai face auzita.
Plange resemnata in fata destinului. Asteapta tacuta ca
soarta sa-i fie decisa de cei care trec nepasatori pe langa ea. Cum ar putea
oare sa se compare cu mai tinerele de alaturi care isi fac liftinguri inutile
doar ca sa atraga priviri si sa fie iubite ? Forme fara fond. Degeaba sufletul
ei spera, degeaba inima ei inca bate pentru cineva, degeaba viseaza la o zi in
care cineva ii va spune "te iubesc pentru daruirea ta, pentru fidelitatea
ta, pentru ca mi-ai fost alaturi in cele mai grele momente." Gandul asta o chinuie pentru ca nimeni nu mai
are incredere in ea, nimeni nu mai vrea sa investeasca in ea in mintea si in
trupul ei.
Viata ei e in mainile mele. Ma simt incapabila sa-i daruiesc
iubirea mea desi stiu ca ma iubeste neconditionat. Stiu ca mi-a fost alaturi in
cele mai negre clipe, in nopti reci si intunecate, in zile toride si in
aventuri periculoase. M-a salvat atunci cand mintea mea o lua razna, m-a ajutat
cand ceilalti mi-au vrut raul. M-a sfatuit si m-a atentionat atunci cand am
gresit. A respirat impreuna cu mine , a pasit in acelasi ritm cu mine.
Ma simt egoista si vinovata. Ea avut incredere in mine iar
eu am tratat-o ca pe un nimic. Nu i-am mai apreciat valoarea, frumusetea
interioara, puterea de a ma intelege si dorinta de a ma duce cat mai departe.
I-am spus de multe ori ca e urata, mica, cocosata, ca n-are eleganta si ca nu e
suficient de puternica. Ea, care a urcat pe munti , care a strabatut tari si
care s-a luptat cu puteri nesfarsite. Ea , care a mers schiopatand si totusi
fara sa ma striveasca, care a mers flamanda si bolnava alaturi de mine pe
drumuri incurcate, ajutandu-ma sa nu ma ratacesc. S-a luptat cu uriasi pentru
mine.
Corsica mea, te iubesc, azi, si sper sa nu fie prea tarziu.
Iti dau sufletul meu asa cum tu mi l-ai dat pe al tau. Iti dau viata mea,
averea mea doar ca sa mai fii langa mine si te vreau pana la sfarsitul vietii
alaturi. Pe drumuri lungi si scurte, pe cai nestiute. Te vreau in viata mea asa
cum esti tu, frumoasa, timida. Te vreau cu ridurile tale, cu ranile tale cu
trupul tau mic si fraged. Vreau sa traiesc cu tine, in tine si pentru tine.
Intoarce-te. Iubeste-ma cum m-ai iubit mereu. Te astept si
nu-ti promit decat sa fiu alaturi de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu