Intre empatie, egoism si nepasare

Capacitatea de a rezona cu emotiile celuilalt, de a simti problema celuilalt este asadar o calitate sau un defect? In timp ce unii spun ca a vedea o suferinta dincolo de o masca, este un dar , altii sustin ca empatia provoaca la randul ei suferinta, pentru ca un om capabil ofere compasiune si confort psihologic seamanului sau, se incarca cu atat de multa emotie incat se consuma ca om, absoarbe emotii iar o parte din acestea raman asupra empaticului.

Ne nastem rai sau buni? Exista oare o gena a raului in noi sau o gena a bunatatii? Ori evolutia noastra catre o personalitate sau alta este influentata de mediul in care traim si mai ales de educatie?

Se spune ca oamenii se nasc egoisti si doar modelul familial, educatia si mediul ne transforma in oameni carora le pasa de alti oameni. Daca este sa privim copiii la varste foarte fragede, observam  un comportament egocentrist cu un puternic simt al proprietatii. Rareori un copil va imparti o jucarie cu un tovaras de joaca si rareori lacrimile unui tovaras de joaca il vor impresiona pe cel abuziv. 

Dar  evolutia noastra catre un miracol numit empatie, sau chiar altruism, se realizeaza prin educatie. Modelul familiei reprezinta elementul cheie in ceea ce va deveni copilul de azi. Imaginea puternica a parintelui , securitatea oferita, exemplul de bunatate reprezinta o baza importanta de transformare comportamentala, dintr-unul  narcisist- infantil intr-unul empatic si altruist. Acest proces natural poate fi insa perturbat de o relatie defectuoasa sau de evenimente aparute la un moment dat in acest parcurs de trasformare a omului caruia ii pasa doar de sine, in omul caruia ii pasa si de altii. Radacina aceasta inceteaza sa se mai dezvolte si adultul isi va pastra trasaturile egoiste cu care s-a nascut. 

Astfel devenim incapabili de a ne situa in locul celui cu care vorbim, pe care il vedem sau care sufera sub ochii nostri.  Cata vreme noua ne este bine, ce se intampla in lume, nu ne mai intereseaza. 

O  teorie spune ca e probabil ca oamenii sa empatizeze doar cu aceia care trec prin situatii prin care si ei au trecut sau se gandesc ca ar putea trece. Daca  un om a trecut printr-o situatie similara sau simte ca ar putea la un moment dat sa  i se intample si lui, isi va putea imagina si va putea simti emotia celui in suferinta. Altfel, o detasare aproape glaciala se poate intalni la foarte multi dintre semenii nostri.

O imagine socanta m-a facut sa imi pun aceasta intrebare legata de empatie si nepasare. Un film in care o tanara este lovita pe trecerea de pietoni si nimeni nu reactioneaza, m-a socat. Din multimea de oameni care erau pe aceeasi trecere de pietoni si  care erau teferi, o singura persoana se apropie de femeia cazuta si incearca sa faca ceva. Restul oamenilor fie raman neclintiti, fie isi continua nepasator drumul. 

“Nu-mi pasa. Sunt atat de egoist incat ma gandesc doar la cum am scapat eu din poveste asta. Poate ca tu ai fost neatent si nu ti-ai luat masuri de precautie atunci cand ai traversat strada, desi eram amandoi pe aceeasi linie. Norocul meu ca am fost doar cu un pas in urma ta si acum sunt in viata. Daca te-ai grabit… Ghinionul tau. Eu ma duc acum sa beau o cafea cu prietenii si sa sarbatoresc existenta mea egoista. Ce daca tu te indrepti catre neant, plans fiind de putinii oameni carora le mai pasa?”

Ne este frica sa fim buni sau bunatatea doare? Ne este teama sa fim generosi sau generozitatea ne saraceste? Simtirea e oare o slabiciune ? Vor fi oamenii redusi la ne…simtire doar pentru a supravietui acestei jungle?  Ne-am pierdut oare responsabilitatea de a fi oameni cu oamenii de langa noi? Adoptam azi un copil autist si maine il aruncam in strada doar pentru ca e defect si nu-l mai vrem? 

"Suntem mai buni", zice sloganul unei campanii televizate. De ce oare nu ne spunem “Noi suntem buni”. De ce “mai” buni? Plecam oare de la premisa ca suntem niste oameni rai, ca atat saracia cat si bogatia ne-au transformat in nepasatori, ignoranti si ne-au inghetat inimile? Ne gandim oare intre peretii nostri incalziti, cu mesele noastre imbelsugate, cu copiii nostri sanatosi, sa dam din ceea ce avem si celorlalti?