Jurnal de calatorie ziua 0

Facut bagaje. Scos frigider din priza, inchis apa si gazele.

Asa incepe prima mea zi de calatorie catre tara tuturor posibilitatilor .... altora. Oricate incurajari as fi primit, parca tot plec asa, cu inima indoita si chiar intreita de emotie, intristare, confuzie. Parca ar pleca asa, doar jumatate din mine.
Mai am cateva ore pana la ora 0. Cu o geanta made in China si cu una made in Italy, ma mai uit inca o data grabita peste lista cu necesarul pentru calatorie si sper sa nu fi uitat nimic: pasaport, asigurare, si ceva banuti de buzunar. Salariul meu pe aproape un an pentru o distractie de 3 saptamani pe meleaguri indepartate.

Nu am chef azi... dar sper ca de maine sa invat in fiecare zi cate putin din optimismul american. Cine stie, poate ma intorc cu o noua viziune asupra-mi si asupra vietii. Nu pot decat sa sper.

Ne vedem maine... sper, la Paris, in avionul spre America.

“Sometimes ignorance is bliss”

Mi s-a parut intotdeauna ca ignoranta este pentru oameni ingoranti, pentru cei “saraci cu duhul” si pentru turmele de oi care se ghideaza in viata dupa mirosul ierbii proaspete.  Credeam ca a nu-ti pasa de ceea ce se intampla in jurul tau este o dovada de nesimtire, de prostie si de badaranie.  Imi imaginam ca oamenii care pun intrebari tampite sunt ignoranti pentru ca nu-i duce capul sa isi depaseasca conditia si sa incerce sa “cerceteze”.  

Lectia de politica

Rar primesc altceva in cutia postala in afara de facturile lunare, pe care nu prea am cum sa le evit. Insa, odata cu inceperea campaniei electorale, candidatii la primaria minunatului meu oras imi promit cate in luna si in stele fiecare fiind castigator in sondaje.  De regula, fluturasii, brosurile, ziarele, ajung imediat la cosul de gunoi. Nu din ignoranta, ci din saturatie.. M-am saturat de bataia asta pentru ciolan, pentru osul golit de carne, pe care “leii” l-au curatat cu ceva vreme in urma si acum se bat pe el hienele. Nu mai vreau sa aud promisiuni electorale,  degete acuzatoare, “eu iti dau lumina”, “eu iti dau ce ti-am dat si pana acum”  etc.  
 Sloganuri penibile, cadouri electorale de tot rasul, batalii de cuvinte, zvoneri si raspandaci.. etc. 

Tacand eu spun...

Exista acum manuale de comunicare, carti care te invata cum sa le vorbesti celorlalti si chiar diplome care iti atesta calitatea de bun comunicator.  Si totusi, tacerea este si ea un mod de  a spune atat de multe.

Taci pentru ca ti-e rusine sa recunosti, sa acuzi sau pur si simplu pentru ca nu iti pasa.  Cu capul plecat si urechile astupate, taci si iti croiesti drum prin tacere catre un obiectiv bine stabilit. Taci pentru ca nu ai argumente in comunicare si pentru ca nu stii cum sa ti le sustii. Sau pur si simplu taci pentru ca esti atat de ignorant incat vorbele iti trec pe langa ureche fara a le asculta pret de o clipa, iar tot ce conteaza e clipa ta.