Salut! Am 39 de ani si sunt batrana!
Cam asa ar trebui sa inceapa o intalnire a Asociatiei
Batranilor Anonimi. Un loc unde sa se discute despre cum sa tii in echilibru
crucea varstei care te apasa, te ingroapa si te arunca la marginea societatii
de indata ce ti-au aparut primele riduri.
Nu m-am gandit niciodata ca intr-o dimineata o sa ajung sa
ma intristez/enervez atat de tare pe un anunt de agajare aruncat pe facebook de
megavedeta Mihai Bendeac:
"Vrei sa faci parte din echipa
noului meu show ca documentarist, PR, scenarist, grafician, compozitor,
asistent? Afla curand cum.
PS - Anuntul se adreseaza persoanelor sub 30 de ani, talentate si dornice sa devina personalitati importante in domeniul lor. Traieste-ti visul!"
PS - Anuntul se adreseaza persoanelor sub 30 de ani, talentate si dornice sa devina personalitati importante in domeniul lor. Traieste-ti visul!"
977 de like-uri si 218 strigate
disperate care isi doresc un loc de munca. In cele 200 de comentarii doar vreo
3-4 persoane intrigate de criteriul limitei de varsta. Restul oamenilor se tarasc,
cersesc si isi arunca cv-urile la portile Casei de Vise a carei gazda este
minunatul actor.
"Traieste-ti visul" este
pentru tineri. Peste 30 de ani poti sa mori linistit cu ochii larg deschisi.
Intr-o singura clipa, cartonul acela pe care imi este imprimat codul numeric
personal imi spulbera orice sansa la visare, orice sansa la incercarea de a da
societatii parte din ce mi-a oferit in anii tineretii. Ridurile, cutele pielii si firele de par alb
sunt un fel de steaua lui David purtata in piept pentru ca oamenii sa se
fereasca de o categorie condamnata la neexistenta.
Am 39 de ani, zeci de diplome si
certificate, experienta suficienta, dorinta de munca, talent si seriozitate,
disciplina si ambitie. Societatea m-a
pregatit ani de-a randul, a investit in mine, a cheltuit cum mine pentru a ma
forma si iata ca intr-o secunda, am ajuns la poarta care mi se inchide in nas
tocmai pentru ca am ajuns aici, cu acest bagaj dupa mine. "Nu mai avem nevoie de tine, esti prea
batran".
De ce trebuie un PR sau un
compozitor sau un scenarist sa aiba sub 30 de ani ca sa fie angajat? "Un criteriu de alegere", comenta
cineva la anuntul dat de Bendeac. OK, as
intelege daca era vorba despre posturi de balerina cu doua picioare, aruncator
de cutite fara Parkinson sau inghititor de sabii fara laringita. In cazurile
astea e nevoie de un criteriu de alegere.
Dar totusi, o formulare
nediscriminatorie se impune din respect pentru oamenii care au muncit o viata
platind societatii investitia facuta in ei.
Am 39 de ani si cer tarii sa ma
eutanasieze. Daca la 39 de ani nu pot
lucra ca scenarist, documentarist sau PR, de ce sa ma oblige prin lege sa raman
in viata? Vreau o camera de gazare, un
scaun electric sau o injectie letala si o decizie pe care sa scrie "vinovat
de varsta, condamnat la moarte"
