Viata mea e un fel de puzzle pe care nu reusesc cu nici un chip sa-l descifrez. Ma incurc in detalii inutile si ma
impiedic de probleme banale, traiesc adevarate drame existentiale care, pentru altii, ar fi doar comedii savuroase. Pe o scena mica, sub un décor obscur, imi joc tragi- comedia vietii fara public.
impiedic de probleme banale, traiesc adevarate drame existentiale care, pentru altii, ar fi doar comedii savuroase. Pe o scena mica, sub un décor obscur, imi joc tragi- comedia vietii fara public.
Ce ne impinge la existenta? De ce continuam a trage la jugul sortii zi de zi, clipa de clipa, intr-o acceptare totala a tot ce ni se intampla?
Auzi tot timpul in ziare sau la tv “a pierdut lupta cu viata”. O formulare dramatica pentru ceea ce ar fi trebuit sa
fie un final cu aplauze. Oameni plang pentru alti oameni ce trec in nefiinta fie prea devreme fie prea tarziu sau chiar la timp.
fie un final cu aplauze. Oameni plang pentru alti oameni ce trec in nefiinta fie prea devreme fie prea tarziu sau chiar la timp.
Ma intreb cand s-ar putea satura oamenii de propria lor viata? Sa fie fericiti si sa-si spuna: “am trait suficient, e
timpul sa cedez altucuiva locul meu”. De ce este viata o lupta si de ce trebuie sa pierdem prin moarte? De ce nu castigam prin trecerea noastra in lumea de dincolo, oricare ar fi aceasta?
timpul sa cedez altucuiva locul meu”. De ce este viata o lupta si de ce trebuie sa pierdem prin moarte? De ce nu castigam prin trecerea noastra in lumea de dincolo, oricare ar fi aceasta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu