Rugaciune de seara

da-mi Doamne mai multa putere
sa-mi construiesc niste repere
sa nu mai vad prostia toata
nimicnicia admirata

sa nu ma mai trezesc cu Leo
care se cearta pe-un Mondeo
sa pot sa dorm adanc pe burta
cu tatele-mi ca o turta

sa nu visez doar silicoane
rotunde ca doua baloane
si nici buze de-urangutan
ce nu-ncap intr-un geamantan

sa nu-mi fac poze intr-o buda
unde doar cacatu-abunda
si sa nu-mi vand vreodata fundul
ca sa imi umple vreunul blidul

ajuta-ma sa ma caiesc
de la capatos ma hlizesc
si de pacatuiesc privind
o asistenta dantuind

da-mi minte sa scap de bianca
lui ogica sa-i taca fleanca
Vadim sa ia medicamente
Puric sa faca tratamente

la trinitas noaptea-n direct
sa-mi dea povete-un popa-erect
si la wow biz de m-oi uita
sa am cosmaruri cu iulia

spune-mi doamne cum sa traiesc
cum viata sa mi-o construiesc
cand lumea asta-i asa sluta
si te transforma intr-o bruta

Blonde is good but watch out for the brunette inside!

I thought I would become the ultimate blonde. Tall, skinny, big dumb smile, waiving my long nails, looking intelectual while browsing my facebook newsfeed.  And because I look awfully young for my age, that would require a potent gentleman to take care of my demands.

That's the image I could easily build once I put on my high heels, brush my hair and use my red, red lipstick.  I could look fancy, trendy, unrealistically superficial and my life would be so much easier.  Blondes have more fun, they say and they say it right.

But I'm not blonde.  Neither inside, nor outside. It's just a  question of needing a change at one particular moment in my life. It looks better on me, I'm more visible in a crowd and cars might stop whenever I desire to cross the street and there's no place for pedestrians.

Otherwise I don't give a shit.  When the blonde.... runs away, and the stupid smile freezes, and the nails break,  all that stays is the being inside yourself.  The one that doesn't make a fuss when she has to peel potatoes, clean up the mess or worry about your welfare.

So I may look young, seem stupid and put up with your bullshit but in fact I'm way smarter because I've been here longer than you think. And I've learnt to tolerate the intolerable, smile at bad jokes and forgive the unforgiven.  Why? Because I've worked and learnt  so much and I have the sole decision to be who I am, run my life, pay my bills and make  friends. And I needn't shout "Heeelp" in order to get your attention.  I'll just use my feet, my hands and my brains....

So my blonde "hairs" are for you to look at but not touch. And my smile is for you to read and understand and not take  for granted. And my politically correct attitude is for you to follow not to interpret.  Don't misjudge me just because I'm too much of a lady to slap you or use the "f"word.  There are many women inside me and all of them have attended many schools, including that of "life".

Life has many ways.... Don't stay in the middle of my road. I'll run you over without a blink....

La multi ani tara! La multi ani romani!

Sunt mandra ca traiesc in tara in care chiar si venirea ta pe lume este o poveste cu final uneori nebanuit, putind  sa ai norocul sa te nasti intr-o clinica privata  sau sa mori asfixiat intr-un salon de neonatologie pentru ca asistenta a incuiat usa iar instalatia electrica a fost facuta de un Dorel.

Sunt mandra ca in tara mea am drepturi. Dreptul de a da spaga, de a mi se taia salariul , dreptul de a plati taxe peste taxe, dreptul de a-mi lua un al doilea serviciu ca sa-mi platesc impozitele. Sau astea erau oare obligatii?

Tare mea are oameni minunati care o parasesc..... tocmai pentru ca e minunata. O tara in care curvele de  devin vedete, analfabetii devin politicieni de marca si in care toate manechinele sunt absolvente de Drept.  Un spatiu al contrastelor culturale unde te intrebi daca nu cumva identitatea nationala s-a pierdut sau doar transformat..Mai suntem noi puii de daci care  mananca bulz si beau tuica sau euro-americanii care sarbatoresc Halloween, thanksgiving, 4 iulie si Valentine's day?

Sunt mandra ca traiesc in tara care imi da.. NIMIC.  Platesc asigurari de sanatate iar in spital dorm printre gandaci si bacterii letale. Imi cumpar medicamente si dau spaga la doctor daca vreau sa supravietuiesc. Platesc asigurari sociale si guvernul ma ameninta ca s-ar putea sa nu mai fie bani de pensie,   platesc taxe de drum si drumurile sunt ingrozitoare ,platesc taxa radio desi nu am radio, taxa de lux pentru centrala, uneori chiar si taxa pe apa de ploaie...

In tara mea legile sunt facute nu pentru oameni ci impotriva lor. Autismul, infertilitatea sunt doar doua din "bolile" nerecunoscute si pentru care nu se face aproape nimic.  Moartea domnului Lazarescu, nu e doar un film ci e un serial nesfarsit care ruleaza prin spitalele romanesti zi de zi.

In tara mea tinerii viseaza sa plece. Ei viseaza la o viata in care munca sa le fie rasplatita, viata sa le fie nu doar o cursa pentru supravietuire si sa fie respectati ca cetateni platitori de impozite ai acelei tari. Daca eu iti dau tie, tara mea, 30-40 de ani de munca, impozite si taxe.. ma astept ca si tu sa faci ceva pentru mine sa ma simt bine , sa ma simt in siguranta, sa ma simt respectat si sa fiu protejat ca cetatean al tau.

Tara mea se mandreste cu romanii de succes de peste hotare in loc sa-i fie rusine ca n-a putut sa ofere succesul acelor tineri in interiorul granitelor sale. Daca Romania ar transmite o gena a succesului atunci tara asta ar fi un Paradis, nu?  Daca in tara lor nu au reusit iar in alta tara da,  atunci nu ne punem problema ca Romania isi alunga cetatenii catre un spatiu care le ofera conditiile reusitei?

In tara mea, presedintele le cere profesorilor sa-si mai ia un job iar femeilor sa faca copii ca obligatie intrinseca. Medicilor le recomanda sa plece in strainatate iar despre invatamantul romanesc spune ca scoate "idioti pe banda". Romania este azi tara patriotismului de televiziune, in care oamenii se simt romani cand spectacolele, sarmalele si bautura sunt pe ... gratis.

Romania... esti ceea ce esti....

Ghid de supravietuire pentru bugetarii din invatamant

Ai o casa si un job de bugetar. Faci ce iti place si munca ta chiar nu e in zadar, pentru ca esti responsabil cu formarea de caractere. Putin sau mult din tine merge catre oameni mici care intr-o zi vor fi oameni mari. Pentru darul tau catre ei, statul te recompenseaza cu atat cat sa supravietuiesti.

M-am gandit asfel, la un ghid de supravietuire pentru oameni ca mine.  

1.       Abonamentul la telefon. Renunti la el daca ai terminat contractual si te limitezi la o cartela prepaid de 30 RON pe luna.

2.       TV-internet-telefonie fixa. Fara minute incluse in Romtelecom , fara programe cu filme ( dar multe canale de desene animate- strategie de marketing). Ai in schimb stirile de la ora 5 si multe emisiuni mondene. Un fel de paine si circ- restul e… tacere.

3.       Mai desurubezi un bec sau investesti intr-un bec economic. Renunti la draperii si te folosesti cat mai mult de lumina naturala. In plus, te certi cu cei de la RENEL/ENEL/CEZ pentru taxa radio/tv inclusa in factura. Waste of time pentru ca nimeni nu te baga in seama chiar daca tu n-ai mai pus mana pe un radio de ani de zile, iar tvr-ul il platesti oricum firmei de cablu.

4.       Te lasi de singurul viciu care te mai ajuta sa treci peste momentele de depresie. Treci de la cafeaua ambalata la cea vrac, cumparata de la magazinul din colt, usor ranceda si mult prea arsa. Dar gustul se rezolva cu o lingurita de zahar si cu un strop de lapte.

5.       Opresti caldura noaptea. Oricum nu simti mare lucru cand dormi si daca investesti intr-o pereche de pijamale groase s-ar putea sa faci economii substantiale.

6.       Incepi sa eviti supermarket-urile si iti faci drum prin piata, unde necogiezi la maxim. Poti sa obtii astfel un pret bun pe niste banane cam trecute , pe niste patrunjel ofilit sau pe branza vanduta din galeata, direct pe asfalt.

7.       Daca esti fericitul posesor al unei masini trebuie sa-ti reconsideri atitudinea de “vitezomanul Gica” si sa inveti sa conduci economic : 50km/h in localitate, 90km/h in afara localitatii. Iar daca ai niste prieteni camionagii, te-ai scos. Poti achizitiona benzina/motorina la un pret excelent.

8.       Te apuci de facut paine in casa. E mult mai ieftina si mult mai sanatoasa, deci vei avea un dublu castig.

9.       Te apuci de fabricat cosmetice in casa. Suc de castraveti in loc de lotiune tonica, miere de albine in loc de masca hidratanta, frunze de aloe in loc de crema antiacnee. Dar cea mai mare economie o faci la sapun daca ai norocul sa ai o bunica la tara care are depozite de sapun de casa in pod. Si credeti-ma e o… minune pentru piele.

10.   Te rogi la Dumnezeu sa nu se dea o lege vizavi de articolele second hand si sa dispara iar magazinele de unde iti poti achizitiona “ orice produs la 5 lei” sau din nou, iti vizitezi bunica la tara si o rogi sa-ti dea in avans masina de cusut Singer pe care urma sa o primesti mostenire.

11.   Ai rude la tara? E timpul sa le vizitezi mai des si sa fii dragut cu ele, laudandu-le gradina. “Wow ce rosii frumoase, n-am mai mancat niciodata soiul asta”. “Vai, ce vaca, grasa, oare laptele ei este la fel de bun ca cel din supermarket?” Si n-ar fi rau ca in drum spre poarta sa smulgi in viteza niste leustean pentru ciorba ca sa mai scutesti 1 leu/legatura, in piata.

In speranta ca urmezi pas cu pas ghidul meu, ai mari sanse ca la sfarsitul lunii sa ramai pe “zero”, fara datorii la vecini sau pe caiet, la magazinul din colt. Si mai poti zambi amar, cu sperata ca guvernul la aloca educatiei un procent mai mare din PIB si anul urmator vei avea bani de carti si sosete…..

to give or not to give, this is the question

If you give nothing, ask for nothing...
Subiect de bac, adolescenti si discutii libere. Uneori am senzatia ca mintile astea fragede sunt exercitiu excelent de sinceritate.  Departe de orice presiuni sociale, familiale si institutionale, se exprima onest si uneori poate prea dur. Iar "zicerile" lor ar putea fi pilde pentru oameni trecuti de ceva timp de anii tineretii.
Vorbim despre "expectations", despre cum asteptam in fiecare moment ceva se "ni se intoarca". Andreea imi spune ca e mai confortabil pentru psihic sa nu ai asteptari deoarece atunci cand le ai e posibil sa fii dezamagit. Daca nu ai asteptari, poti cel mult sa ai o surpriza placuta.
Dar cum as putea sa adorm fara sa ma gandesc la ce asteptari am de la ziua de maine si de la oamenii pe care ii am in viata mea. Ma astept ca ziua de maine sa fie mai usoara, elevii sa-mi invete lectia, prietenii sa ma inteleaga si iubitii sa ma iubeasca... In cel mai fericit caz primesc inapoi zambetul unui elev care nu e inca plictisit sau inca nu-i e foame sau care poate s-a gandit ca in primul rand o face pentru el.  Afara ploua si doua bucurii pe zi ar fi deja prea mult.
Daca iti dau o bucatica din mine azi si nu ma recompun dintr- o bucatica din tine... intr-o zi nu voi mai fi. Iti dau din mine asteptand ca fiinta mea sa se reintregeasca cu parti din fiinta ta.  N-ar fi pacat sa ma irosesc doar pentru ca nu am asteptari? Daca nu-ti dau nimic, nu-mi da nimic, dar daca impart cu tine o lacrima, adu-mi data viitoare un servetel si ne vom sterge unul altuia lacrimile.
E firesc, e natural sa vreau sa zambesc in asteptare, pentru a dubla bucuria pe care mi-o faci raspunzand "strigatului" meu.
Dar mereu si mereu I give everything and I get .. nothing. Si faptul ca se intampla la nesfarsit imi demonstreaza faptul ca nu am asteptari, ca nu o fac "to get something" ci pentru ca "giving" e ceea ce sunt.
Dar atunci cand you give everything, ask for something and get nothing... din nou si din nou poate ca locul tau nu e acolo, poate ca limbile pe care le vorbiti sunt prea diferite si nimic nu se aude... nicaieri...

"If someone punches me in the nose, should I punch him back or stay calm?"  I ask
"Teacher, turn  the other nose..." , says the student
O zi fara asteptari... dar cu surprize

Podul de piatra s-a daramat...

E greu de construit  pentru ca atunci cand construiesti ai un plan. Iti desenezi in gand o viata, tintesti catre ceva in viitor, esti atent la detalii. E ca atunci cand ornezi cu atentie un tort si te gandesti la fiecare mot de frisca pe care il pui, sa fie la locul lui, tocmai pentru a te bucura de roadele muncii tale.

Cand darami, o faci fara sa te gandesti. Se intampla din neatentie, din graba sau pur si simplu din ignoranta. Sau poate pentru ca fiind atat de sigur de ceea ce ai construit nu te mai gandesti la ce-ai putea pierde. Si... intr-o clipa scapi tortul din mana si ..... s-a dus.

Daca spunem prea mult si prea des "te iubesc"... sentimentul parca isi pierde valoarea, daca o spunem prea rar sau deloc e pentru ca nu-i stim valoarea.  Nu ne bucuram de bucatica de ciocolata pe care o avem azi in mana pentru ca visezi la tortul de ciocolata din vitrina ...vecinului.

Se intampla totul pentru ca sentimentele nu mai au valoare, societatea in care traim a facut tot posibilul sa devenim o haita de hiene pregatite sa devoreze tot ce apuca, inainte sa fie ucise de leu. Oamenii au capatat tupeul hienei, desi ar putea si ele munci pentru hrana lor in loc sa fure de la altii.

Nu mai stim ce vrem. Vrem sa fim iubiti si daca suntem iubiti de o persoana , parca am vrea sa fim iubiti si de a doua si de a treia. Vrem sa incercam lucruri care nu ni se potrivesc sau pe care nu le meritam dar o facem doar pentru ca asa face toata lumea! Ducem niste vieti bazate pe "portofolii"sau "palmares", pierzand esenta fericirii.  Daca nu-i buna omleta nu esti buna gospodina sau daca nu-ti aduce flori nu e BARBAT.  Cum o dai ... nu e bine.

Teoretic da, cu fiecare relatie esuata ar trebui sa evoluam, sa invatam, sa facem mai putine greseli, dar oare cati dintre noi fac asta?

Daramam pentru ca e mai usor decat sa reparam. De ce s-ar repara de exemplu o cladire de patrimoniu cand e mult mai usor sa astepti sa cada si sa construiesti una noua, cu materiale mai ieftine , cu tehnologii mai ieftine si mai moderne, o cladire care sa "straluceasca" si sa "ia ochii" celor care trec pe langa ea.

Happiness is wanting what you have not having what you want!!!

papusi si povesti

Cand eram o copila ma jucam cu papusile. Papusi din carton, decupate frumos din niste carti colorate cu care iti puteai construi o intreaga viata  din... hartie.  Imi construisem intr-o cutie, o adevarata familie cu copii, catei, pisici si casa cu gradina, masina si loc de joaca.
Mai tarziu am primit papusi adevarate si viata mea a devenit brusc 3D.  Rochiile mamei au inceput sa se micsoreze , oferindu-mi materie prima pentru hainutele pentru papusi. Dintr-o esarfa o rochie de seara, dintr-o manusa , niste pantaloni de piele, din niste margele, bratari pentru preferatele mele.

Apoi am trait o mie si una de nopti de... poveste si am inceput sa visez colorat la printese captive si razboinici neinvinsi.  Si evident, povesti de iubire. Si toate se incheiau cu " au trait fericiti pana la adanci batraneti".
Si intr-o zi m-am trezit. intr-o lume in care iubirile vin si se duc, in care broastele nu se mai transforma in printi, in care pestisorul auriu ajunge in farfurie inainte sa-ti mai indeplineasca vreo dorinta, unde vrajile nu mai functioneaza si greselile nu se mai corecteaza cu pasta corectoare.  Si ' au trait fericiti pana la adanci batraneti" se transforma in "au trait fericiti pana la divort" .
Dar inca mai cred in povesti fie ele si de-o noapte.  In visul meu de fiecare seara  iubirile sunt eterne, cuvintele sunt ca un balsam iar gesturile incalzesc sufletele. Mai cred in gustul sarutului cu ochii inchisi, in mangaierile timide, in zambete si priviri furate. Mai cred in "mi-e dor", in "buna dimineata" si in "noapte buna" .