Cand eram o copila ma jucam cu papusile. Papusi din carton, decupate frumos din niste carti colorate cu care iti puteai construi o intreaga viata din... hartie. Imi construisem intr-o cutie, o adevarata familie cu copii, catei, pisici si casa cu gradina, masina si loc de joaca.
Mai tarziu am primit papusi adevarate si viata mea a devenit brusc 3D. Rochiile mamei au inceput sa se micsoreze , oferindu-mi materie prima pentru hainutele pentru papusi. Dintr-o esarfa o rochie de seara, dintr-o manusa , niste pantaloni de piele, din niste margele, bratari pentru preferatele mele.
Apoi am trait o mie si una de nopti de... poveste si am inceput sa visez colorat la printese captive si razboinici neinvinsi. Si evident, povesti de iubire. Si toate se incheiau cu " au trait fericiti pana la adanci batraneti".
Si intr-o zi m-am trezit. intr-o lume in care iubirile vin si se duc, in care broastele nu se mai transforma in printi, in care pestisorul auriu ajunge in farfurie inainte sa-ti mai indeplineasca vreo dorinta, unde vrajile nu mai functioneaza si greselile nu se mai corecteaza cu pasta corectoare. Si ' au trait fericiti pana la adanci batraneti" se transforma in "au trait fericiti pana la divort" .
Dar inca mai cred in povesti fie ele si de-o noapte. In visul meu de fiecare seara iubirile sunt eterne, cuvintele sunt ca un balsam iar gesturile incalzesc sufletele. Mai cred in gustul sarutului cu ochii inchisi, in mangaierile timide, in zambete si priviri furate. Mai cred in "mi-e dor", in "buna dimineata" si in "noapte buna" .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu