De ceva
vreme, simtindu-mi singuratatea, in viata mea au aparut doua creaturi care nu
neaparat ca imi umplu existenta cu prezenta lor, cat mai degraba mi-o
deranjeaza. Cum-necum, s-au “vorbit” intre ele si fac cu schimbul de serviciu.
Una lucreaza in tura de noapte, nelasandu-mi linistea in pace, amintindu-mi
parca, de faptul ca ba dorm prea devreme, ba prea tarziu , fie vine pur si
simplu sa-si ia tributul. Se hraneste din mine!! Gaza asta mica si cu tupeu de
monstru, ma ataca cu atata agilitatea in fiecare noapte hotarata sa fie de fiecare data, buturuga
mica care rastoarna carul mare.
De luptat
nu mai lupt de multa vreme, pentru ca n-are rost. Orice lupta directa cu
creatura, este din start pierduta, asa ca fie am invatat sa o ignor sau joc cu
o arma pe calibrul ei: Raid! Din nefericire, nu reusesc decat sa alung micutul
monstru bazaitor.
Dimineata
ma asteapta o alta surpriza: Mare, neagra si mult mai zgomotoasa, o musca imi
da desteptarea! E atat de proasta incat nu reuseste sa iasa pe fereastra lasata
deschisa special ca sa-si regaseasca libertatea. Sta si mormaie la geam si apoi vine si ma
cearta de parca as fie u vinovata de ratacirile ei.
Pentru ea
n-am arme. Am doar rabdare. Astept si sper ca intr-o zi sa zboare liber sau sa
amuteasca…
Prietena mea
imi spune ca povestea asta suna a spital de nebuni. Oare nu suntem toti alienati
intr-o forma sau alta?
All the
world’s a hospital…and all men and women
are merely patients?
We're all mad here!
RăspundețiȘtergereVocile din cap. Se trezesc inaintea ta si te intampina la bucatarie, fara cafea, fara omleta si bacon. Te asteapta pe scaun, picior peste picior, batand ritmic in podea a nerabdare. Tupeu nesimtit, vocea de dimineata iti fumeaza si-o tigara din pachetul aproape gol. Te gandesti, stresata, ca nu iti vor ajunge tigarile la cafea. Si incepe sa baliverneze. Vorbeste mult si prost. Nu tace niciodata. E micul tau monstru si nu ai ce sa ii faci. Trebuie sa ii suporti discursurile plictisitoare.
Vocea de noapte tine mortis sa adoarma dupa tine. Si, din plictiseala, te tine treaza. Sta pe noptiera, picior peste picior si iti fumeaza tigarile. Stingi veioza si te intorci pe partea cealalta. Iti pui plapuma-n cap. Ridica tonul: "Hei asculta-ma, nu fii neglijenta!" Vocile apar..si nu obosesc niciodata!
Reli.... nu e deloc incurajator ce spui :)
RăspundețiȘtergere