Exista acum
manuale de comunicare, carti care te invata cum sa le vorbesti celorlalti si
chiar diplome care iti atesta calitatea de bun comunicator. Si totusi, tacerea este si ea un mod de a spune atat de multe.
Taci pentru
ca ti-e rusine sa recunosti, sa acuzi sau pur si simplu pentru ca nu iti
pasa. Cu capul plecat si urechile
astupate, taci si iti croiesti drum prin tacere catre un obiectiv bine stabilit.
Taci pentru ca nu ai argumente in comunicare si pentru ca nu stii cum sa ti le
sustii. Sau pur si simplu taci pentru ca esti atat de ignorant incat vorbele
iti trec pe langa ureche fara a le asculta pret de o clipa, iar tot ce conteaza
e clipa ta.
Tacerea e o
povara sau o eliberare atata vreme cat mecanismele din interiorul tau
functioneaza incorect. Ele te indeamna spre tacere ca sa te apere de tot ce
te-ar putea rani sau dimpotriva, te ‘ajuta” sa te ratacesti intr-o ceata fara
sfarsit. Cu cat linistea e mai profunda,
cu atat vorbele din mintea ta sunt mai zgomotoase si isi cauta scaparea.
Tacerea e
ca un drog care te tine in amorteala si nu-ti da voie sa lupti cu ce vezi in
jurul tau si iti da iluzia ca tu detii
puterea. Eu stiu, eu pot dar … tac pentru ca tacerea mea va apara pe toti sau
pentru ca tacerea mea sta in fata unei mari schimbari ce nu trebuie sa se
intample acum.
Tacerea e o
ofranda pe altarul comunicarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu