Here we go again. Ganduri, versuri, nelinisti, intrebari si
ecouri asurzitoare intr-o minte prea mica. Gol, nesfarsit. Sfarsit si inceput.
Speranta si deziluzie. O zi, apoi o alta zi si nopti identice cu vise mari si
mici.
Pustiu. Da, un pustiu cu o tacere infinita care sa mi se
deruleze la nesfarsit in fata ochilor. Sau un gand solid. O decizie, un pas, un
steag infipt pe-o culme. Am invins!!! Pe cine oare? Pe mine? Pe tine? Pe tine?
Pe voi?
O dimineata fara soare. Cu nori clasici, goi, cenusii pe un
cer fara umbre. Am curaj dar ma tem. Vreau sa-mi smulg sufletul si sa-l
mototolesc ca pe o hartie folosita. Galbena, mazgalita si plina de nimic.
Patata de ani, de ganduri de iluzii pierdute. Ucisa de timp. Ma adun, ma ridic
si apoi ma prabusesc iar intr-un spatiu relativ. Un colt de liniste ritmata.
Page one, page two, page three. Si povestea continua pana la pagina 478345.
Aceeasi de fiecare zi.
O alta zi si totusi aceeasi . Nimic, si totusi, totul se
schimba. Oamenii, ploaia. Peretii odaii erau nelinistiti sub desene de creta. Azi
nu mai sunt urme sau poate doar urme de 0101010101.
Vreau sa pot si pot daca vreau. Imi pun masca de fier si ma
razboiesc cu lumea. Cu lumea din mine.
Si maine e o zi. Ziua in care cineva, ceva imi aminteste ca
sunt femeie. De ce oare ne trebuie o singura zi in care sa ma simt femeie, in
care sa mi se recunoasca dreptul si bucuria ( sau tristetea) de a fi femeie? O
zi in care sa primesc flori, flori din suflet de copil Si daruri mici si totusi
mari.
Azi port la gat timpul, timpul femeii. Port cu mine trecerea
mea, timpul meu pierdut pe care nu mai
stiu sa-l caut. Cameea ce-mi aduce greutate timpului si timpul ce-mi masoara
nesfarsita lupta. De ce sunt aici si unde ma va purta ceasul sau... clipa?
Plutesc pe un nor calator si mi-e dor. Mi-e dor de dor, sa
dau frau liber imaginatiei si cuvintelor. Vreau sa-mi ploua pe chip si in suflet
cu litere de-o schioapa si vreau sa ma ascund printre randuri, doar ca sa rasar
timid la urmatorul capitol. Dar fara punct. N-as mai vrea intrigi si drame si
povesti incalcite si dialoguri nesfarsite.
Ma cunosti? Intreaba-te asta. Ma cunosc imi raspund. Dar ce
folos. Luck has nothing to do with knowledge. Azi te simti norocos. Maine te
vei trezi la realitate. Cine's mai
frumosi, oamenii, ploaia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu