Testament

Las lumii iubirea. Iubirea pe care prea putini oameni o inteleg si se bucura de ea, aruncata si zavorata sub sentimente prefacute, chinuita si calcata in picioare de principii si idealuri infecte. Nefericirea de a iubi, un amestec putregait de sentimente aruncate printre muritorii de rand de Dumnezeu, cel care se amuza pufaind o pipa , facand pariuri cu sfantul Petru pe sinucigasii fiecarei zile.

Iubirea:
1. iubirea neconditionata. Nu exista, este un concept inventat de idealisti, un perpetuum mobile, o filosofie, asadar o chestie bizara, nedemostrata si aruncata asupra prostilor care din prea multa idiotenie incep sa creada in ea
2. iubirea conditionata. Da-mi si iti dau. Comercializata, transformata intr-un troc. Vindem sentimente pe maturi si firimituri stranse, cantarita in camasi calcate, tigai spalate, si feluri de mancare gatite. Cu cat mai multe si mai bine facute, cu atat mai mare si iubirea. E si normal, se inclina balantza spre “neexistenta” lor, dispare si iubirea.
Concept inventat de practicalisti. Comoda, ieftina si fara prea multa bataie de cap. Se gaseste oriunde de orice calitate vrei.
3.Iubirea unidirectionala. Apartine masochistilor, cei care traiesc hranindu-se cu un sentiment distructiv, lipsit de sens si intangibil. O iluzie.
Las dusmanilor creierul meu. Nu pentru cercetari ci pentru a se hrani cu prostie. Asimilandu-ma voi avea parte de razbunarea sublima. Voi putea privi cu animalica satisfactie, hienele imputite, devodanu-mi mizeria adunata intr-o viata traita pe jumatate intr-un azil de nebuni.
Las iubitului meu fericirea. Fericirea de a nu fi niciodata fericit fara mine. Fericirea de a nu-si gasi niciodata linistea si de a muri de o mie de ori fecirit de nefericire! Las iubitului meu calea deschisa spre sufletul meu mort in chinurile nimicniciei umane.
Las tuturor puterea neintelegerii, puterea ingorantei si scarbei fata de oameni.