De ce nu sunt bune cartile...

De mai bine de o saptamana nu am masina. Pentru ca a ajuns la o varsta venerabila si pentru ca fie nu imi permit, fie ca mi-e mila de batrana, incerc s-o tratez si sa-i prelungesc viata chinuita pe sosele romanesti.

In asteptarea marii reintalniri cu cea care-mi face drumurile mai scurte, mi-am regandit traseul zilnic catre scoala. Pe un umar poseta si camera foto iar pe celalalt sacosa cu carti. Sacosa cu multe carti. Nu stiu daca intr-o zi sunt 4 kg sau in alta zi sunt 8 kg, cert e ca cele trei obiecte pe care trupul meu le transporta zilnic imi dau macar un echilibru fizic.

Macar? Adica... stau elegant pe umarul meu? Se asorteaza cu pardesiul? Cu pantofii sau cu geanta mea din imitatie de piele?

Si uite asa, dupa o zi de munca, dupa o lunga disputa m-am regasit reflectand la utilitatea acestui obiect numit carte. Am oare mai multa nevoie de o carte sau de o pereche de pantofi?

Dar, de ce-as reflecta acum la nevoia de carte? De ce imi irosesc timpul si penita ( am scris pe hartie) vorbind despre lucruri fara valoare, ineficiente care nu rezolva chestiuni reale? Ca de exemplu, o suculenta friptura la cuptor cu sos alb si garnitura de ciuperci umplute? Din prea multa lene ar spune filistinii moderni, din incapacitatea filosofilor de a privi problemele vietii reale.

Pragmatism dom'le, putere, placere si proprietate! Filosofia asta ieftina despre cuvinte nu are o valoare evidenta. Cartea o poti atinge, da, vorbele le poti rosti, dar ce rezulta din povestea asta, decat un timp irosit? Vreau rezultate vizibile!! La ce imi trebuie cunoastere de sine daca am putere? La ce imi trebuie reflectie cand placerea imi poate fi adusa de mirosul de friptura bine facuta? De ce imi trebuie sa inteleg acest joc al mintii care nu face decat sa-mi iroseasca din timpul acordat placerii materiale. "There is no spoon" e doar... fictiune si noi nu traim intr-o... matrice.

Cartile contin idei iar ideile nu pot fi bune. Ideile pot duce catre actiune si actiunea  are consecinte. Daca citesc Freud, as putea sa-mi descopar paranoia sau chiar frustrarile!!! As putea chiar interpreta visele care ar trebui sa ramana doar vise la rasaritul soarelui si nu premise pentru discutii si analize controversate.

Mi-am mutat biroul la etajul doi. Vis-a-vis de biblioteca. Cand sunt singura imi vizitez colega si imi place sa ma ghemuiesc in spatele unui birou, langa calorifer.  Descopar cu stupoare ca multi elevi citesc. Of Doamne!!! Sper totusi ca imprumuta carti despre succesul in  afaceri si nu literatura!!! Sper ca aceste suflete sa nu se iroseasca in cuvinte aruncate pe nesfarsite pagini de oameni lipsiti de simt practic, intr-un moment de mari frustrari sociale. Inadaptati visatori care in loc sa bata cuie la fundatia societatii, taie padurile pentru a le transforma in ganduri de hartie.

Of, ce-am facut cu viata mea? Masina mi-e stricata, conturile goale, sufletul ravasit de intrebari si viitorul incert. Less is more. Veni, vedi, vici!! Cu sabia si nu cu penita se invinge viata. Regii si imparatii n-au construit imperii cu intrebari retorice. Nu "intoarce si celalalt obraz"a salvat natiuni si nu "capul plecat"a cucerit popoare ci sabia si focul, tancurile si armele. Lucruri evidente cu victime concrete.

De ce oare ne trebuie gandire critica cand avem toporul sau pumnul sau arma? Instinctul  ne dicteaza nevoile, foamea, setea, placerea. Morala trebuie sa fie primara, nu avem nevoie de reflectii asupra unor valori si concepte universale. Eu sunt eu si nu e nevoie de descoperire de sine dincolo de numele din buletin, fiul lui x si varul lui y. Am membre lipsite de par, sunt biped deci ma numesc om. Dincolo de definitia din dictionar orice analiza a constiintei e futila.

Raman in contemplatie. Gandirea mea teoretica si speculativa nu face nicio demonstratie. Nu-mi rezolva problemele si nu-mi tine de foame. Dar, imi da placere. Placerea de a vedea oamenii, lucrurile cu ochii mintii ce nu ma... minte.