Arunc
cheile pe farfuria de bambus in care zac facturile care, luna asta, mi-au
mancat jumatate din salariu. Pe coltul
din stanga al canapelei din piele, imi asez sacosa cu carti, pentru ca maine o
iau iar cu mine si nu vreau sa uit nimic. De aceea scot din ea doar ce imi
trebuie.
Nu mai
aprind luminile si asa slabe, pentru ca spoturile au cazut mult timp in urma si
pentru ca am avut experiente nefericite cu curentul electric in trecut, am
renuntat sa mai privesc acum in sus. De aceea, un paianjen poate sa stea
linistit ca, in drumul meu ,nu-i voi distruge firul vietii. Ma descalt si imi duc cizmele pe raftul pe
care candva stateau carti de literatura franceza. L-am primit de la Dan si de
la Mariana. Acum e doar support pentru cizme, pantofi si papuci. Trag perdeaua
putin stramba, pentru ca niciodata, atunci cand masor, nu reusesc sa nimeresc
lungimea si cum totul in casa e cusut de mine si insurubat de mine, totul e
stramb.
Covorasul din
dormitor a facut o cuta pe care nu mai reusesc s-o indrept. Alunec de fiecare
data cand ma dau jos din pat si cuta se ridica din ce in ce mai mult pana cand
o sa devina un munte pe care o sa ma “urc” de fiecare daca cand o sa ma dau jos
din pat. Arunc o privire pe geam si in
timp ce ridic jaluzeaua, aceasta se desprinde si cade. Pentru a mia oara,
lipiciul cedeaza. Data viitoare va
trebui sa-mi procur o surubelnita electrica sau un lipici mai bun.
Merg sa fac
un dus si ma cert cu presiunea apei care se joaca cu mine de fiecare data, de
parca as fi la tratament: dusuri reci si fierbinti. De data asta am reusit!
Doua boxe
technics sunt de vreo 6 ani transformate in rafturi de carti. Stau pe ele
dosare cu exercitii, eseuri si carti. Masa de lemn se incapataneaza sa se destrame
de fiecare data cand incerc sa o repozitionez iar rotile scaunului aduna scame
care se lipesc de parchet ca niste alunite negre. Intr-un capac de puzzle stau incurcate o mie
de fotocopii ale unor carti despre teorii ale comunicarii pe care intr-o buna
zi o sa le citesc. Rafturile subtiri, asezate invers decat trebuie, abia daca
mai suporta greutatea cartilor lucioase si scumpe.
Si perdeaua
asta e stramba. Nu am reusit sa potrivesc petalele si diblul de rigips nu e la
locul lui. Am dat doua gauri si una am acoperit-o cu un dop de la o sticla de acetona.
Pentru ca e mai mereu intuneric, nici nu se vede!
Cuvertura
de pat n-a fost nici ea buna. Nu stiu de ce, dar din cauza emotiilor, mereu uit
cate ceva important, iar acum am uitat sa verific dimensiunile. Asa ca, undeva
pe la 10 noaptea inventam o solutie potrivita pentru patul meu. Tai de aici o
bucata, o inadesc cu bucata de dincolo, intorc invers materialul si gata! In
doua ore, dupa o tona de scame si de taieturi, zici ca asa e din fabrica!
Usile sifonierului
nu se mai inchid pentru ca nu gasesc o surubelnita atat de buna iar balamaua
s-a stricat. N-am niciodata timp sa ma ocup de asta si sigur o sa stric iar
ceva. Dar am reusit insa, sa gasesc o solutie pentru mobilierul de sufragerie
atunci cand n-am mai gasit picioruse pentru el. Din doua distantiere din
pachetele in care am cumparat mobilierul mi-am construit niste picioare pentru
un dulap iar din niste bucati de plastic am reusit sa fac niste carlige pentru
jaluzele ( prin indoire la cald).
Sa va
povestesc cum se monteaza un dulap cand ai doar doua maini si iti trebuie cam 3,4?
Pai cu mana stanga fixezi peretele din stanga, cu mana dreapta peretele din
dreapta, in timp ce cu capul sprijini partea de sus, iar suruburile le tii in
gura. Nu iese din prima, ai toate sansele sa te ranesti da’ pana la urma,
iese. Mai rau cu balamalele sau sinele
de la sertare. Astea sunt cu adevarat un chin, pentru ca niciodata gaurile din
fabrica nu sunt date acolo unde trebuie. Poate doar la mobilierul de Ikea. Acolo
merg la fix! In rest, mereu imi raman piese in plus.
Dar salteaua... Ah salteaua! Nimic nu te poate linisti mai mult decat minunata saltea Dormeo care isi aminteste mereu forma corpului meu. Ma asteapta in fiecare seara ,calda si se cuminteste sub greutatea trupului meu.
Pierdut
coltul asta de liniste! As putea oare sa-l primesc inapoi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu