O linie subţire îmi şerpuieşte pe chip
Făcînd loc lacrimilor să curgă
Cu fiecare zi ele sapă mai adînc
Pentru valul uriaş ce o să vină
Ochii nu mai văd de demult
Lumina care-i făcea să rîdă
Ei privesc undeva către nicăieri
Pierzîndu-se într-o privire confuză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu