Visele urate s-au transformat in realitate.. De data aceasta am alergat confuza printre lacrimi si intrebari fara raspuns incercand sa-mi depasesc slabiciunile. N-am reusit, cum nu voi reusi niciodata in fatza unui adversar atat de puternic ca al meu. Raul fizic si raul psihic mi-au demolat iarasi toate teoriile cu privire la fericire si la cat de usor este ea de obtinut.
As vrea cumva sa ma imunizez in fata tuturor problemelor pe care nu sunt in stare sa le rezolv si care ma culca la pamant de fiecare data. Pentru o clipa m-am lasat purtata de marele NIMIC, si mi-am eliberat mintea de
orice gand cuminte sau rebel. Am tacut o mare perioada de timp si am simtit un altfel de fericire. Fericirea de a nu lupta, fericirea de a nu fi invingator dar nici invins…N-a fost perfect dar a fost mai bine decat in alte batalii sangeroase ….
Am invins multimi dar nu ma pot invinge pe mine. Imi lipsesc frustrarile mici dar ma doboara cea a impotentei mele spirituale de a-mi explica comportamentul. Am plans si cu fiecare lacrima se rupe din mine cate o bucata. Imi ramane eu-l fragmentat in milioane de piese… cate una pentru fiecare lacrima varsata, si toata fiinta mea devine un mare puzzle, imposibil de rezolvat. Sunt prea complexa sau prea banala poate de aceea nu-mi gasesc intelegerea si salvarea. Ieri mi-a fost teama, azi..nu-mi mai pasa,…maine.. poate o sa mor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu