Cei mai
multi dintre noi am fost indragostiti. Ne-am imaginat la un moment dat ca
baiatul cu ochi albastri pe care il urmaream tacute de la geamul camerei, este
acel baiat care iti va aduce flori, iti va deschide portiera si va fi mereu
atent la spusele tale. Ca mai tarziu veti deveni o familie, ca veti construi o
casa, ca veti avea un copil si veti muri intr-un final spunand povesti nepotilor. Insa descoperi cu mult inainte de acest final
ca baiatul cu ochi albastri are de fapt ochi negri, ca nu ti-a adus niciodata
flori pentru ca pur si simplu nu e
stilul lui, ca de fapt nu-si doreste un copil ci isi doreste o masina.
Si relatia devine un chin, in care fiecare incearca sa-i reproseze celuilalt ce
greseste. Realitate e ca , niciunul dintre ei nu priveste decat printr-o ceata
densa la ceea ce celalalt reprezinta. Nu reusesc sa se inteleaga unul pe
celalalt pentru ca sunt prea preocupati de propriile proiectii asupra
celuilalt.
De multe
ori ne trezim ca iubim pe cineva nu pentru cine este persoana respectiva, ci
pentru cine ne-am dori sa fie acea persoana. Descoperi sentimente profunde
pentru cineva pe care l-ai confundat de fapt. Ea/el este ea/el dar tu iti doresti ca ea/el sa fie altfel, poate
sa semene cu mama/tatal lui/ei cand de fapt tu nu poti fi decat ceea ce esti.
Uneori isi
doresc sa fii Angelina Jolie, sau iti doresti sa fie el Brad Pitt si isi
construiesc acea imgine de femeie fatala, puternica sexi si agresiva a Angelinei,
sau tu il vezi barbatul puternic, galant sau razboinic . Faptul ca persoana pe
care o iubesti nu aduce absolute deloc cu ceea ce iti doresti tu nu face nicio
diferenta, nu reduce cu nimic intensitatea sentimentelor tale. Si nu faci decat
sa incepi sa ceri de la persoana de langa tine sa existe in pielea personajului
de care … te-ai indragostit. Ii ceri talentul de femeie fatala si ii ceri lui
zambetul acela sarmant.
Si pentru
ca ideile noastre sunt inflexibile, si pentru ca ne lipseste acea profunzime,
nu reusim sa observam cat de diferita este persoana de ceea ce noi credeam si
cat de naivi am fost incercand sa o schimbam astfel incat sa corespuna falsei
noastre proiectii.
Ne intrebam
adesea daca suntem indragostiti unul de celalat sau doar de ideea pe care o
avem unul despre celalalt? Desigur, intensitatea sentimentelor pe care cei doi
le au, reprezinta un semn de iubire reciproca. In acest moment nu putem fi
siguri daca sentimentele care se dezvolta brusc si cresc in intensitate sunt semne
de reala iubire sau doar de iubire a unui concept, idée sau proiectie pe care o
avem asupra celeilalte persoane.
Lucrul cel
mai important pe care oamenii ar trebui sa-l faca este sa nu incerce sa se
schimbe unul pe celalalt. Este aproape sigur ca atunci cand iubesti o
proiectie, o imagine pe care o ai vizavi de o persoana, aproape de fiecare
data incerci sa schimbi acea persoana
pentru ca ea sa se potriveasca tiparului pe care tu il ai in minte. Desigur, nu ca orice incercare de schimbare a unei
persoane ar insemna lipsa de iubire. Este absurd. Dar trebuie sa facem o
deosebire intre a incerca sa schimbi o persoana intr-un mod care sa se si
potriveasca naturii sale si a schimba o persoana intr-un mod care se opune
naturii ei. Nu schimbarea in sine este gresita ci tipul de schimbare. Se
potriveste? I se potriveste acelei persoana schimbarea pe care o doresti tu? E
ca si cum am merge la coafor si am cere un anumit tip de tunsoare care sa ne
aduca cat mai aproape de imaginea din mintea lui/ei? Dar ne intrebam daca acea
tunsoare corespunde structurii noastre ?
Experienta
vietii e o chestiune de perspectiva asa ca nu intotdeauna ne examinam
perspectivele atat cat am putea. Sau poate chiar ar trebui. Relatia noastra cu
ceilalti este cel mai dramatic exemplu, dar ma pot gandi la nenumarate situatii
in viata mea unde iubesc mai mult ideea de ceva decat lucrul insusi.
De cate ori
suntem indragostiti, suntem indragostiti de imagine pe care ne-o proiectam
asupra acelei persoane- ceea ce ei ar putea fi, cum ne-ar intelege etc. si apoi
sutem iremediabil raniti in acest proces pentru ca ei/ele sunt ceea ce sunt si
niciodata nu vor fi ceea ce ne dorim noi sa fie.
Cred ca
multi oameni se indragostesc de ideea de iubire si isi creaza in minte un ideal
iar atunci cand gasesc ceva care sa se potriveasca idealului lor isi transfera
iubirea catre acea persoana.
Ne
indragostim de o falsa imagine pentru ca ei/ele asa se prezinta noua. Unii
oameni par a avea abilitati cameleonice
in a se infatisa ca si ideal al celeilalte persoane, iar rezultatul este
o deliranta seductie care poate fi inaltatoare la inceput dar, in cele din urma
se dovedeste a fi distructiva.
Traim sentimentul
ca personalitatile noastre se potrivesc perfect, traim placerea de a creste si
de a ne dezvolta impreuna invatand unul despre celalalt. Si apoi, suntem devastati
sa aflam ca acea persoana a incetat sa existe sau de fapt nu a existat
niciodata. Si cand
traiesti astfel de experiente, te intrebi cum sa faci sa intelegi sa stii de la
inceput daca o relatie va functiona sau nu. Daca ceva atat de minunat, atat de
benefic si bun dispare atat de brusc, cum poti sti daca o relatie este
potrivita tie?
Ne cream
imagini despre parteneri, despre cum se vor comporta si cum for gandi si atunci
cand partenerii nu se dovedesc a fi asa cum noi “am gandit”, spunem ca gresesc. Incercam chiar sa-i facem vinovati pentru
propriile lor sentimente. Si atunci
incepem a suferi pentru ca aceste diferente de viziune primim eticheta “defect”,
pentru ca nu mai reprezentam imaginea pe care partenerul o are asupra noastra.
Cum stii
daca iubesti pe cineva sau doar o imagine?
Gaseste tot ce este nepotrivit in imaginea pe care tu o ai despre
persoana pe care o iubesti, toate lucrurile pe care le consideri gresite si
care nu sunt la locul lor si incearca sa construiesti din ele o persoana, pe
care apoi sa-ti fie drag s-o privesti. Daca reusesti asta, inseamna ca traiesti
o adevarata iubire si puteti incerca impreuna acele schimbari care sa nu-i faca
rau nici ei si nici tie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu