Vine
ninsoarea. Codul portocaliu a intrat in vigoare si in sfarsit televiziunile au
inca 3 zile de material pentru stiri.
Atitudinea pe
care o afiseaza prezentatorii tv este una
dramatica, , stirile nu ne mai informeaza ci ne panicheaza, ne sperie. Cat
ghinion pe tara noastra, ca in secolul vitezei si al tehnologiilor uluitoare,
sa se procopseasca cu o saptamana-doua de iarna grea. Inchidem drumuri, chemam tancurile, in timp
ce
improvizatele masini de deszapezire
rostogolesc in fata lamelor cativa bulgarasi de zapada, batatorind-o pe cea existenta
déjà pe asfalt. Cate tone de motorina se irosesc pe niste masini care plimba
niste zapada pe sosea fara sa indeparteze nici un sfert din aceasta ? Evident,
asta nu se vede la televizor, pentru ca in catunele ca cel in care locuiesc eu
, camerele de luat vederi nu ajung si
evident asta nu constituie o stire.
Cred ca nu
avem spirit civic. Cred ca lucrurile nu merg in Romania pentru ca nu vrem noi
sa mearga si asteptam ca altii sa ne faca curatenie in propria curte. Vrem ca
rahatul nostru sa fie curatat de altii pentru ca noi suntem prea ocupati sa
stam la o tuica fiarta la gura sobei sau pentru ca am fost educati sa nu ne
intereseze ce se intampla dincolo de gardul nostru.
Sa ne dea
statul ajutoare, sa ne dea statul locuri de munca, sa ne dea statul tot ce ne
trebuie si noi sa flueram la luna. Si ca
sa exemplific “lenea” sau ingoranta in care multi dintre romani traiesc o sa
vorbesc despre un sat, un sat care se numeste S, care ar putea sa fie pentru
sudul tarii un mic paradis turistic, un loc de recreere, o oportunitate de
afaceri, de agricultura. Exista un sat
prin care apa se iroseste pentru ca oamenii nu au educatia resurselor si nu
stiu sa foloseasca aceasta comoara care le traverseaza satul si se iroseste pe
campuri necultivate sau prin gradini neingrijite. La magazinul din sat poti
gasi cartofi si rosii de supermarket.
Am iesit
sa-mi curat masina. Vecinul meu incerca sa indeparteze “husa” de gheata de pe
masina cu o bucatica de plastic. I-am oferit un spray de dezghetat si o unealta
adecvata. S-a uitat sceptic la mine si le-a acceptat timid. Imi amintesc ca
anul trecut am sapat 2 ore prin nameti cu un faras si o matura, in timp ce un
domn in putere privea degajat plimbandu-si cainele in lesa. Un alt vecin
trasase in zapada, limita intre masina lui si a mea, ca nu cumva sa indeparteze
zapada care nu se afla in “curtea” lui.
Suntem rai,
intoleranti si ignoranti iar atunci cand oamenii iti ofera o mana de ajutor fara
sa ceara nimic in schimb le intoarcem spatele si ii privim cu invidie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu