Chirias in propria ta viata

M-a lovit cumva ideea asta de ceva timp si trebuie sa vorbesc despre ea, sperand ca voi gasi si raspunsuri. Suntem oare cu adevarat proprietarii vietii noastre sau doar eterni chiriasi siliti sa ne platim trairea unui stapan mai puterninc si mult mai riguros?

Si totusi exista oameni care sunt proprietarii vietii lor si oameni care sunt doar chiriasi ai existentei.Ce ii diferentiaza pe unii si pe altii este, evident, banul. Suntem la fel de saraci sau bogati in suflet la fel cum suntem si in realitate. 

Cum este sa traiesti stiind ca viata ta nu-ti apartine nicioadata in totalitate? Cum este sa-ti plasezi sufletul intr-un spatiu dirijat si controlat de un proprietar  cu reguli foarte stricte? Cum este sa stii ca pentru linistea in care doresti sa-ti traiesti traiul, trebuie sa platesti mereu o taxa si sa respecti regulamente stranii? Traiesti mereu cu teama ca daca nu esti atent sau daca uiti de chirie, te vei trezi cu contractual vietii reziliat. Vei deveni un chirias rau platnic sau un chirias pe care proprietarul nu-l mai agreeaza pentru ca vrei si tu sa bati un cui in perete sau pentru ca iti doresti si tu sa-ti cumperi un animal de casa. Insa animalele nu sunt primite in cladire. NO PETS ALLOWED.  Ce poti   face cand regulile sunt reguli, cand ai semnat cu buna stiinta un contract de inchiriere pe o perioada determinata si cand orice abuz te va …..  Framantarile, daruirea, speranta si investitia ta sufleteasca se risipesc ca alungate de vant.  Te muti in alta viata, platesti o alta chirie? Va fi mereu la fel, alte reguli, alte vicii, alte plati. 

Oamenii aleg asta de buna voie sau la un moment dat nu au ce sa faca?  Greutatile vietii, speranta, dorinta de a le fi mai bine, de a realiza ceva in existenta lor, ii indeamna sa-si paraseasca cuibul si isi “inchirieze” o viata, sperand ca intr-o zi vor deveni proprietarii ei.  Grea intrebare si greu raspuns. Dar asta este sentimentul si educatia pe care am primit-o, nu? Traim intr-o Romanie in care singurul lucru care te defineste cu adevarat este proprietatea nu? Patron, proprietar , fermier, chiabur, etc. Sentimentul proprietatii materiale si spirituale ne este extrem de dezvoltat. Si asa ca toti suntem intr-o cursa catre ceva care sa fie al tau!

Dar viata, viata e diferita! Nu-ti convine? Cumpara-ti o viata!  Rascumpara-ti sufletul pierdut si ratacit! 

Chiar daca nu mai ai nimic

Mai ai inca o viata

Esti proprietar ca sa simplific

Peste un fir de ata

De-un capat sufletu-ti atarna

Si strigi  ca ai doar unul

De dincolo el iti raspunde

Ca-ti prelungeste chinul

Iti scormonesti prin buzunare

Si te arati umil

Dai birul ca si la intrare

Tacut, ca un copil

Si te ridici dupa un sut

Cu lacrimile-n barba

Si-ti spui cu forta “am sa lupt”

Sufletul sa nu-mi cada

Esti chirias in viata ta?

Zambeste azi sub soare

Caci Dumnezeu nu iti ma ia

Raspunsul la-ntrebare!